Premierea lui Cristian Mungiu la Cannes cu al doilea trofeu Palme d’Or din carieră, pentru filmul „Fjord”, readuce în spațiul public dezbaterea privind modul în care statul român susține industria cinematografică. În urma anunțului de la Cannes, regizorul Tudor Giurgiu a reacționat public, mutând centrul atenției de la valoarea artistică a premiului către implicațiile administrative și economice: necesitatea unui buget guvernamental pentru campania de nominalizare la premiile Oscar și recunoașterea filmului ca sector economic.
Reușita lui Mungiu la ediția din 2026 a festivalului îl plasează într-un grup restrâns de cineaști la nivel mondial, dar, la nivel intern, evidențiază dificultățile de producție cu care se confruntă domeniu.
Mesajul lui Tudor Giurgiu: De la felicitări la bugete de reprezentare
Într-o analiză publicată pe rețelele sociale, Tudor Giurgiu a evaluat impactul câștigării trofeului Palme d’Or, comparând prezența în competiția oficială de la Cannes cu evenimente sportive de anvergură globală, precum Cupa Mondială la fotbal, pentru a sublinia nivelul de selecție.
Argumentul central al lui Giurgiu se referă la reacția instituțiilor statului. El susține că un guvern funcțional ar trebui să depășească etapa mesajelor formale și să aloce de urgență fonduri pentru campania de promovare a filmului în Statele Unite.
„Orice guvern normal la cap dintr-o ţară al cărei regizor câştigă al doilea Palme d’Or ar trebui să se preocupe asap (cât mai curând posibil, n.r.) nu de decoraţii şi mesaje sforăitoare, ci de asigurarea unui buget decent de reprezentare la campania pentru premiile Oscar”, a precizat Tudor Giurgiu.
Regizorul a identificat lipsa finanțării pentru promovarea internațională ca fiind „o eternă problemă” a sectorului, subliniind că o campanie pentru Oscar are o componentă majoră de diplomație culturală, beneficiul de imagine revenind țării, nu doar echipei de producție.
„Fjord”: Modelul coproducțiilor internaționale
Analiza filmului „Fjord” demonstrează transformările din modelul de finanțare a cinematografiei. Filmul care i-a asigurat victoria lui Cristian Mungiu la Cannes nu este o producție realizată exclusiv cu capital românesc. Conform datelor publice, proiectul este o coproducție implicând șase state: România, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Franța și Suedia.
Filmat în Norvegia și având în distribuție actori cu vizibilitate internațională (Renate Reinsve, Sebastian Stan), „Fjord” a necesitat atragerea de fonduri din surse multiple. Tudor Giurgiu a remarcat efortul de a asigura finanțarea, indicând complexitatea actuală a producerii de filme cu buget mediu sau mare în România. Un indicator al potențialului comercial și de premii al filmului este achiziționarea drepturilor de distribuție pentru Statele Unite de către compania Neon, recunoscută pentru campaniile sale de succes la premiile Oscar, tranzacție finalizată înaintea premierei mondiale.
Cinematografia ca industrie și motor economic
Un alt aspect subliniat în reacția lui Tudor Giurgiu vizează perspectiva economică asupra cinematografiei. El solicită autorităților să trateze filmul nu doar ca pe un act cultural izolat, dependent de subvenții, ci ca pe o ramură a economiei creative, capabilă să genereze venituri și locuri de muncă.
„Fără înţelegerea că filmul e o industrie puternică, care poate genera locuri de muncă şi aduce business consistent în ţară, n-am făcut nimic”, a adăugat Giurgiu, solicitând guvernanților să analizeze mecanismele de atragere a fondurilor pentru filmul românesc și facilitarea circulației acestuia.
Această abordare este curentă în piețele europene dezvoltate, unde sistemele de deduceri fiscale (tax rebates) și fondurile predictibile atrag producții internaționale, stimulând industriile conexe.
Context: Regizorii cu două trofee Palme d’Or
Victoria obținută sâmbătă îl transformă pe Cristian Mungiu în al zecelea regizor din istoria Festivalului de la Cannes care obține de două ori trofeul Palme d’Or, după succesul din 2007 cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. Tudor Giurgiu l-a descris pe Mungiu drept „cel mai important şi influent cineast român din toate timpurile”.
Pentru a oferi o perspectivă asupra acestei realizări, prezentăm lista regizorilor dublu-laureați:
Alf Sjöberg (Suedia): 1946 („Iris și inima locotenentului”), 1951 („Domnișoara Iulia”)
Francis Ford Coppola (SUA): 1974 („Conversația”), 1979 („Apocalipsul acum”)
Bille August (Danemarca): 1988 („Pelle Cuceritorul”), 1992 („Cele mai bune intenții”)
Emir Kusturica (Serbia): 1985 („Tata în călătorie de afaceri”), 1995 („Underground”)
Shohei Imamura (Japonia): 1983 („Balada de la Narayama”), 1997 („Anguila”)
Luc și Jean-Pierre Dardenne (Belgia): 1999 („Rosetta”), 2005 („Copilul”)
Michael Haneke (Austria): 2009 („Panglica albă”), 2012 („Iubire”)
Ken Loach (Marea Britanie): 2006 („Mălaiul în bătaia vântului”), 2016 („Eu, Daniel Blake”)
Ruben Östlund (Suedia): 2017 („Pătratul”), 2022 („Triunghiul tristeții”)
Cristian Mungiu (România): 2007 („4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”), 2026 („Fjord”)
