Inaugurat în urmă cu puțin peste un deceniu ca o soluție majoră pentru fluidizarea traficului din zona Fundație, pasajul subteran „Mihai Eminescu” prezintă în prezent un grad avansat de uzură fizică. Imagini recente din teren indică o serie de deficiențe tehnice, de la desprinderea placajelor de granit până la coroziunea elementelor de siguranță. Situația actuală scoate în evidență fenomenele tehnice care au condus la o degradare prematură, riscurile imediate pentru participanții la trafic și diferența majoră de costuri dintre o mentenanță preventivă ignorată și reparațiile capitale necesare în prezent.
Starea actuală a infrastructurii: riscuri privind siguranța exploatării
Evaluarea vizuală a elementelor structurale și arhitecturale ale pasajului indică probleme care depășesc sfera simplului disconfort estetic. Deși nu a atins încă pragul de 15 ani de la darea în folosință, obiectivul prezintă defecte specifice structurilor aflate în etape mult mai avansate ale ciclului de viață.
Principalele vulnerabilități identificate includ:
- Desprinderea placajelor grele: Segmente masive de granit s-au desprins de pe soclurile stâlpilor și de pe pereții de sprijin, ajungând pe trotuar și la marginea benzilor de rulare. Căderea necontrolată a acestor plăci, având în vedere greutatea lor, reprezintă un risc iminent de accidentare pentru pietoni sau de avariere a autovehiculelor în tranzit.
- Exfolierea betonului: În zonele decopertate, se observă măcinarea și fisurarea stratului de acoperire a betonului. Aceasta este o consecință directă a infiltrațiilor de apă și expune armătura la acțiunea mediului extern.
- Coroziunea elementelor de siguranță: Parapetele metalice menite să protejeze zonele pietonale prezintă un nivel ridicat de rugină, vopseaua anticorozivă fiind compromisă pe suprafețe extinse. Pe termen mediu, coroziunea reduce secțiunea utilă a metalului, diminuând capacitatea parapetului de a prelua șocul unui eventual impact auto.
- Dificultăți de drenaj: Colmatarea parțială a gurilor de scurgere și poziționarea unora dintre ele sub nivelul optim al stratului de uzură favorizează stagnarea apelor pluviale la baza elementelor structurale.
Mecanismul degradării: factori fizici și absența mentenanței preventive
În ingineria construcțiilor rutiere, ritmul de degradare al unei structuri este direct proporțional cu calitatea și frecvența programelor de mentenanță. Dincolo de execuția inițială, starea actuală a Pasajului Eminescu poate fi explicată prin acțiunea cumulată a trei factori fizici, în absența unor intervenții periodice:
- Ciclul îngheț-dezgheț: Din cauza degradării în timp a chiturilor de rosturi, apa pluvială a pătruns între peretele de susținere și plăcile de finisaj. În perioadele cu temperaturi negative, apa înghețată își mărește volumul, generând tensiuni care smulg adezivul și dislocă granitul.
- Acțiunea materialelor antiderapante: Clorura de sodiu utilizată frecvent în sezonul rece, antrenată de anvelopele autoturismelor sub formă de aerosoli, pătrunde în micro-fisurile betonului. Odată ajunsă la oțelul-beton, declanșează coroziunea. Armătura ruginită își mărește volumul și fracturează stratul de beton de la interior spre exterior.
- Murdăria cronică reținută pe suprafețe: Acumularea de reziduuri și praf pe pereți și parapete împiedică uscarea rapidă a acestora și menține un mediu coroziv activ. Spălarea mecanizată periodică este o practică standard în managementul pasajelor rutiere exact pentru a elimina acest strat chimic agresiv, practică aplicată insuficient în acest caz.
Impactul economic: costul amânării intervențiilor
Din perspectivă administrativă, situația Pasajului Mihai Eminescu ridică problema eficienței alocărilor bugetare pentru infrastructură. Dacă un program anual de întreținere (care să includă curățarea rigolelor, spălarea sub presiune a elementelor structurale, refacerea chiturilor și tratarea locală a zonelor cu rugină inițială) ar fi presupus costuri predictibile și relativ reduse, intervenția necesară în prezent schimbă nivelul cheltuielilor.
Pentru a restabili aspectul și siguranță, nu este suficientă simpla relipire a plăcilor căzute. Primăria Municipiului Iași ar trebui să facă o expertiză a betonului decopertat, îndepărtarea zonelor friabile, tratarea armăturilor expuse cu soluții inhibitoare, aplicarea unor mortare speciale de reparații structurale și, abia ulterior, refacerea fațadelor. Vorbim despre o reparație de amploare, care ar trebui inițiată cât mai curând atât pentru aspectul vizual al zonei, cât și pentru siguranța participanților la trafic, fie ei pietoni sau șoferi.
Sursă foto: Facebook/Radar Iași – Nicu Roșu
