Pentru anul 2026, societatea care administrează piețele municipiului Iași își propune investiții de 460.000 de lei — din surse proprii. Este o sumă mai mică decât cea pe care aceeași companie o plătește, într-un an, pentru contractele de mandat ale conducerii: 747.950 de lei. În timp ce la Iași dezvoltarea piețelor se rezumă la camere de supraveghere, containere și vitrine frigorifice, orașe comparabile — și chiar localități de câteva ori mai mici — își reconstruiesc piețele agroalimentare cu zeci de milioane de lei.
Bugetul pe 2026 al S.C. Ecopiața S.A., întreprinderea aflată în subordinea Primăriei Iași, a fost readus pe ordinea de zi a Consiliului Local pentru ședința extraordinară din 23 iunie, după ce fusese respins sau retras de două ori în lunile anterioare. Documentul, înregistrat la 18 iunie 2026, oferă o radiografie a priorităților societății: cea mai mare parte a banilor merge spre funcționare și personal, iar investițiile rămân o componentă marginală.
Societatea și ce administrează
Ecopiața S.A. a fost înființată în 2010, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 261/28.07.2010, prin reorganizarea fostei Direcții Piețe. Municipiul Iași este unic acționar, iar obiectul principal de activitate este închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare (cod CAEN 6820). În administrarea companiei se află piețele agroalimentare ale orașului, Târgul de Mașini, Târgul de Cherestea, Târgul de animale de companie și păsări exotice, Oborul, Bazarul și Talciocul. Conducerea executivă este asigurată de directorul general Vasile Tiron, iar numărul mediu de personal estimat pentru 2026 este de 61 de salariați.
Bugetul pe 2026: de unde vin și unde se duc banii
Proiectul de buget prevede venituri totale de 10.400.000 de lei și cheltuieli totale de 10.200.000 de lei, cu un rezultat brut de 200.000 de lei. Veniturile provin în cea mai mare parte din activitatea curentă a piețelor: 4.955.000 de lei din tarifele de piață, 3.937.000 de lei din redevențe, chirii de spații, teren și tarabe, la care se adaugă recuperări de utilități și alte încasări.
Pe partea de cheltuieli, structura arată astfel:
| Categorie de cheltuieli | Sumă (lei) | Pondere |
|---|---|---|
| Cheltuieli cu personalul | 5.267.000 | 51,6% |
| Cheltuieli cu bunuri și servicii | 4.430.000 | 43,4% |
| Cheltuieli cu impozite și taxe | 550.000 | 5,4% |
| Alte cheltuieli (amortizare, provizioane) | -47.000 | — |
| Total cheltuieli de exploatare | 10.200.000 | 100% |
În interiorul cheltuielilor de personal, salariile însumează 3.990.000 de lei, bonusurile 422.400 de lei, iar contribuțiile angajatorului 106.650 de lei. Câștigul mediu brut lunar pe salariat este estimat la 5.847,95 de lei, în creștere cu aproape 9,5% față de nivelul preliminat pentru 2025.
Investiții: 460.000 de lei, din surse proprii
Lista de investiții pentru 2026 totalizează 460.000 de lei, integral din fonduri proprii ale societății. Niciun obiectiv nu vizează construirea, extinderea sau modernizarea de fond a vreunei piețe. Lista cuprinde:
| Obiectiv de investiție | Valoare (lei) |
|---|---|
| Module cu 2 tarabe și acoperiș comun — piața Păcurari (14 buc.) | 140.000 |
| Containere sanitare (Bazar și Talcioc, 2 buc.) | 100.000 |
| Sistem fotovoltaic cu baterii — piața Păcurari | 60.000 |
| Sisteme de supraveghere video (Alexandru cel Bun, Nicolina) | 60.000 |
| Vitrine frigorifice pentru sectoarele de lactate (4 buc.) | 60.000 |
| Sisteme de supraveghere video (Talcioc, Târg Auto) | 40.000 |
| Total investiții 2026 | 460.000 |
Raportate la cheltuielile totale ale societății, aceste investiții reprezintă sub 5%. Mai mult, suma este inferioară cheltuielilor prevăzute în 2026 pentru contractele de mandat și celelalte organe de conducere și control — 747.950 de lei. Cu alte cuvinte, Ecopiața plănuiește să cheltuiască, într-un an, mai mult pe remunerarea conducerii decât pe toate investițiile în rețeaua de piețe la un loc.
Ce fac alte orașe cu piețele lor
Dimensiunea reală a investiției ieșene se vede cel mai bine prin comparație. La Oradea — municipiu reședință de județ comparabil cu Iașul ca rang administrativ — societatea care administrează piețele, Administrația Domeniului Public, a derulat în ultimii ani două proiecte de anvergură.
Piața Rogerius a fost transformată într-un centru de afaceri agroalimentare de peste 9.000 mp, printr-o investiție totală de circa 5,7 milioane de euro, cu finanțare europeană majoritară. Iar Piața Cetate este reconstruită integral, cu hală nouă și parcare subterană, printr-o investiție evaluată la circa 106 milioane de lei cu TVA — aproximativ 21,6 milioane de euro. Proiectul Rogerius fusese inițiat în mandatul de primar al lui Ilie Bolojan, actualul președinte al PNL.
Fenomenul nu se limitează la marile orașe. Prin Programul Regional Nord-Vest 2021–2027, localități mult mai mici decât Iașul au atras finanțări consistente exclusiv pentru piețe: regenerarea pieței agroalimentare centrale din Turda și construirea sau modernizarea piețelor din Beiuș, Aleșd ori Beclean figurează, fiecare, cu proiecte de circa 17 milioane de lei.
Sunt orașe de zeci de mii de locuitori care mobilizează, pentru o singură piață, de aproape 40 de ori suma pe care Ecopiața o alocă, din surse proprii, pentru întreaga rețea ieșeană.
Diferența de fond nu ține doar de mărimea sumelor, ci de sursa lor. Investițiile din Oradea, Turda sau Beiuș se sprijină pe fonduri europene nerambursabile; la Iași, cele 460.000 de lei provin integral din bugetul propriu al societății, iar piețele orașului așteaptă, deocamdată, vitrine frigorifice și camere de supraveghere acolo unde alții construiesc hale și parcări subterane.
Bani pentru funcționare, nu pentru piețe
Bugetul pe 2026 al Ecopiața este, în esență, un document de funcționare: peste jumătate merge spre personal, o altă jumătate spre bunuri și servicii, iar dezvoltarea rămâne la nivelul întreținerii curente. Societatea plătește, într-un an, mai mult pe conducere decât pe investiții, iar proiectul a fost blocat de două ori nu din cauza piețelor, ci din cauza remunerațiilor celor care le administrează.
Pentru ieșeni, întrebarea care rămâne, dincolo de votul din Consiliul Local, este simplă: cât din banii încasați zilnic în piețele orașului se întorc, sub formă de investiții, în acele piețe.
