Procedura de atribuire pentru contractul Sig Sauer, evaluat la 816,6 milioane de euro și finanțat din fonduri europene, a fost suspendată temporar de autoritățile de la București. Deși termenul agreat la nivel european pentru parafarea documentelor era 31 mai 2026, semnăturile finale au fost amânate. O investigație publicată de DeFapt.ro, alături de documentația tehnică a achiziției și contestațiile depuse de alți producători din industrie, conturează un tablou complex al acestei tranzacții. Ora de Iași prezintă datele factuale care au condus la acest blocaj administrativ.
România are acces la o finanțare totală de 16,68 miliarde de euro prin mecanismul european SAFE (Acțiunea pentru Securitatea Europei), fonduri destinate consolidării capacităților de apărare. Din acest buget, capitolul destinat pentru Sistemul de armament individual (SAI) beneficiază de o alocare specifică de 816,6 milioane de euro.
Conform specificațiilor tehnice guvernamentale, proiectul vizează dotarea structurilor din Ministerul Apărării Naționale (MApN), Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și a serviciilor de informații. Volumul achiziției include:
- Peste 240.000 de arme individuale de asalt destinate trupelor regulate;
- Zeci de mii de pistoale la standarde NATO;
- 11.160 de aruncătoare de grenade de 40 mm;
- Peste 3.500 de arme pentru lunetiști (inclusiv calibre grele convertibile);
- Aproape 8.000 de mitraliere ușoare și medii.
Inițial, gestionarea bugetului pentru acest segment, calculat la o primă estimare la aproximativ 440 de milioane de euro, a aparținut Ministerului Apărării Naționale. Pe parcursul derulării procedurilor, coordonarea achiziției a fost transferată către Ministerul Afacerilor Interne. Această modificare de competență a fost notată în rapoartele de specialitate, având în vedere specificul strict militar al anumitor categorii de armament incluse în cererea de ofertă, precum armele pentru lunetiști de calibru mare.
Cronologia corporativă și contestațiile competitorilor
La începutul primăverii acestui an, reprezentanții guvernamentali au indicat producătorul americano-german SIG Sauer drept principalul vizat pentru execuția acestui program. Structura juridică propusă pentru derularea contractului pe teritoriul României implică o societate comercială denumită SSI Legion SRL.
Datele publice de la Registrul Comerțului indică faptul că SSI Legion SRL a fost înființată pe data de 24 decembrie 2025. Obiectul principal de activitate declarat este „fabricarea armamentului și muniției”. Delegarea gestionării unui buget de peste 800 de milioane de euro către o entitate juridică cu o vechime de câteva luni a generat reacții oficiale din partea altor actori din piață.
Procedura a atras contestații din partea a șapte producători mondiali de armament, care fuseseră anterior selectați în etapele preliminare ale achiziției. Plângerile formulate de aceștia vizează criteriile de selecție. Competitorii susțin în documentele oficiale că specificațiile cuprinse în programul SAFE au fost modificate în etapele finale, restrângând concurența și favorizând profilul tehnic al asocierii din care face parte subsidiara recent înființată.
Condiția producției locale și capacitatea la arme Cugir
Un criteriu fundamental asumat de statul român pentru accesarea fondurilor SAFE este realizarea producției de armament și muniție pe teritoriul național. Conform planului vehiculat, SSI Legion SRL ar trebui să colaboreze cu filiale ale companiei naționale Romarm, direcționând producția de componente și asamblarea către Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Sadu.
Capacitatea operațională a acestor unități de stat este în prezent afectată de tensiuni de natură salarială. Sindicatul care reprezintă angajații de la Fabrica de arme Cugir a notificat oficial conducerea privind declanșarea unei greve generale începând cu luna iunie 2026.
Revendicările muncitorilor se concentrează pe ajustarea grilelor salariale, argumentând că veniturile actuale nu reflectă gradul de calificare necesar în industria de apărare. O eventuală oprire prelungită a activității la Cugir reprezintă un factor de risc direct pentru respectarea calendarului de producție locală impus prin cerințele contractuale ale finanțării europene.
Amânarea semnării documentelor plasează decizia într-o zonă de reevaluare la nivelul Guvernului. Analiza comparativă a modului în care alte state europene utilizează fonduri similare oferă perspective utile asupra modelelor de achiziție.
Polonia, de exemplu, gestionează bugete comparabile pentru înzestrare. Modelul aplicat de administrația de la Varșovia a constat în direcționarea fondurilor prin contracte atribuite direct holdingurilor din propria industrie de apărare de stat. Această abordare a avut ca scop creșterea capacității interne de producție și retenția capitalului în economia națională.
Procedura derulată în România pentru contractul Sig Sauer utilizează un model diferit, bazat pe o subsidiară locală a unui producător extern, condiționată de colaborarea ulterioară cu fabricile de stat. Guvernul urmează să clarifice rezolvarea contestațiilor depuse de competitori și să asigure cadrul tehnic și legal necesar înainte de avansarea procedurilor de semnare.
