Iașul, nucleul modernizării critice a României
În prima parte a discursului, Emil Hurezeanu a definit poziția simbolică și strategică a Iașului, făcând referire la momentele cheie din 1859 și din perioada Primului Război Mondial, când orașul a devenit capitala rezistenței suverane a țării.
„În istoria României orașul dumneavoastră, comunitatea dumneavoastră este cu adevărat crucială, este hardcore-ul creării statului român modern, reflexiv și din ce în ce mai întregit, pe măsură ce s-a întregit cu cedarea dumneavoastră din 1859, care n-a fost ușoară pentru că aveați conștiința unei vechi și mari capitale, și prin ceea ce s-a întâmplat mai apoi atunci când Regele Ferdinand vine în exil la Iași în timpul Primului Război Mondial și asigură una dintre cele mai interesante rotative, sau să o numim în termeni din actualitate, de schimbare de paradigmă internă politică și geopolitică”.
Fostul diplomat a subliniat că modernizarea instituțională a fost dublată de o emancipare culturală și critică, atribuită mișcării junimiste, pe care o consideră esențială pentru evoluția sociologică a liberalismului românesc.
„Modul de a gândi liber, critic și inventiv, în perspectivă, cu strategie, cu busolă, cu simțământ patriotic, cu devotament, a fost al Junimii și a fost un rol eminamente liberal în termenii sociologici și politici de astăzi. Și Kogălniceanu, și Maiorescu, și întreaga Junime, de fapt au dat drumul în sala motoarelor în istoria modernă a României, a României cu adevărat moderne”.
Decentralizarea conceptului de Europă
Un alt punct de analiză a fost raportul actual dintre statele naționale și centrul decizional de la Bruxelles. Hurezeanu a susținut că identitatea europeană nu este un produs de import, ci o construcție care își are rădăcinile în rețeaua istorică a marilor orașe continentale.
„Europa este o idee care nu ne vine dinspre Bruxelles. Suntem obișnuiți să percepem astăzi Europa ca fiind un fel de tablă de materii sau chiar de valori. Unii consideră că e o tablă de materii impuse, nu facultative, dar nu cu aceștia discutăm în această seară, dar și pentru aceia de fiecare dată, și la ei trebuie să ne gândim. Europa vine de la Iași, vine de la Sibiu, vine de la București, vine de la Cluj, vine de la Florica, de la Pitești, vine de la Turnu Severin…”.
Acesta a criticat abordarea defensivă a reprezentanților autohtoni în structurile comunitare, punctând că aparatul administrativ european tinde uneori să umbrească beneficiile reale ale integrării.
„…nici nu vrem, prin deputații noștri și demnitarii noștri, să luăm parte la afacerile europene ca și cum ar fi afacerile României. Ne îndreptăm totdeauna cu pălăria în mână și oarecum să zic complexați de metropola europeană, ceea ce nu e cazul. Această mediocritate birocratică acoperă marile beneficii ale Comunității Europene, ale Uniunii Europene pentru noi toți până astăzi…”.
Radiografia diasporei: „Acești oameni sunt de trei ori nemulțumiți”
În cadrul discursului, Emil Hurezeanu a abordat una dintre cele mai sensibile probleme demografice și sociale ale României contemporane: exodul populației către Occident. El a definit comunitățile de români din străinătate ca fiind marcate de un triplu filtru al dezamăgirii, fenomen accentuat și de mutațiile politice și migraționiste din statele vestice.
„Avem o problemă pentru că aceștia nu sunt oameni mulțumiți. Niciunul dintre noi nu e perfect mulțumit, dar se poate generaliza, din păcate, după experiențele ultimelor două decenii de când oamenii ăștia vin și pleacă, că acești oameni sunt de trei ori nemulțumiți. Au plecat dintr-o nemulțumire din țară. N-au mai fost mulțumiți cu ce li se întâmplă aici. Au ajuns în altă țară. Și sunt nemulțumiți mulți dintre ei, nu toți, dar o bună parte dintre ei sunt nemulțumiți de ceea ce li se întâmplă acum în acele țări. Nu li se întâmplă ceea ce credeau că va fi: mai bine, mai mult, mai sigur”.
A treia dimensiune a acestei stări sociale, conform analizei, este raportarea deformată la realitățile de acasă, provocare pe care clasa politică actuală are obligația de a o gestiona pentru a menține stabilitatea democratică.
„Pentru a treia oară, românii care au ajuns acolo sunt nemulțumiți în mod retroactiv, uitându-se în oglinda retrovizoare care deformează. Nu e totdeauna cea mai bună imagine a ceea ce s-a întâmplat în urmă, de ceea ce se întâmplă astăzi în țară. Avem o mare sarcină și dumneavoastră, liberalii, care sunteți co-creatorii, coautorii ideii europene, trebuie să faceți tot posibilul și să facem tot posibilul, fiecare după puterile noastre, ca aceste trei mari nemulțumiri să nu se transforme într-un motor de frânare, într-un contrapunct deconstructiv, de ruptură între țară și comunitatea ei din afara țării și pentru stabilitatea în continuare a democrației românești. Doar atunci vom redeveni o națiune”.
Prelegerea s-a încheiat într-o notă pragmatică legată de semnificația simbolică a cifrei 151, un plus unu adăugat istoriei rotunde a liberalismului național, interpretat ca un indicator de responsabilitate politică pentru viitor.
