Conacul de la Tescani a fost, la mijlocul lunii august, gazda unui eveniment aniversar de amploare dedicat împlinirii a 145 de ani de la nașterea compozitorului George Enescu. Manifestarea culturală a reunit momente de recitare artistică susținute de actorul Marcel Iureș și un dialog sonor inedit între pian și țambal, oferit de artistul Cătălin Răducanu, potrivit relatărilor din presa culturală.
Evenimentul, organizat de Muzeul Național „George Enescu” prin secția „Rosetti Tescanu – George Enescu” Tescani, l-a readus în atenția publicului pe maestrul George Enescu prin intermediul lecturilor susținute de Marcel Iureș din volumul biografic „Amintirile lui George Enescu”, semnat de criticul muzical Bernard Gavoty. Salonul „Oedipe” al conacului a constituit cadrul intim și încărcat de simbolism al momentului artistic, acompaniat muzical de Cătălin Răducanu, care a interpretat piese reprezentative precum „Pavana” și „Bourrée” din suita Opus 10, numărul 2, alături de improvizații pe teme tradiționale românești.
Coordonarea proiectului a fost asigurată de Gabriela Ilaș, coordonator de proiecte culturale în cadrul muzeului, care a evocat în fața publicului prezent o altă bornă istorică a locului: trecerea a 31 de ani de la lansarea celebrului „Jurnal de la Tescani” de către filosoful Andrei Pleșu. Această paralelă temporală a accentuat încărcătura emoțională a reuniunii aniversare.
Enescu, reper fundamental și creator total
În cadrul unui interviu acordat cu acest prilej, actorul Marcel Iureș a creionat un portret complex al lui George Enescu, descriindu-l drept un reper absolut al spiritualității românești și un creator polivalent. Artistul a subliniat că valoarea compozitorului nu derivă doar din geniul său muzical, ci și din capacitatea sa exemplară de a se construi pe sine prin muncă și vocație.
„Ne conține un val cultural care ține de vreo 200 și ceva de ani. Puterea lui de a se construi pe sine, folosindu-și darurile, înzestrările, mi se pare extraordinară. Enescu este un OM și un CREATOR, cu litere mari”, a declarat Marcel Iureș, respingând totodată ideea falsă că societatea românească ar duce lipsă de modele autentice în domeniul artelor.
Dincolo de momentul omagial, intervenția lui Marcel Iureș a atins teme sensibile legate de starea actuală a instituțiilor de cultură și a societății. Actorul a atras atenția asupra unui „nor de indiferență” din partea autorităților care planează asupra domeniului de la Tescani, subliniind că un asemenea spațiu de o asemenea importanță ar trebui să beneficieze de un nivel mult mai ridicat de respect, atenție și susținere financiară și administrativă.
Referindu-se la fenomenele care afectează spectrul cultural contemporan, Iureș a criticat tendința de muzeificare și secularizare a formelor artistice, avertizând asupra transformării actului cultural într-un produs facil, de tipul reclamei sau al fitness-ului intelectual.
În acest context, actorul a rostit una dintre cele mai puternice replici ale discursului său public, evidențiind efectele pe termen lung ale educației și creației: „Cultura nu e ca o merdenea, nu produce merdenele și amandine și covrigi calzi. Ea produce o calitate de om pe care o să o vedem peste 20, 50, 90 de ani”.
