Acum trei săptămâni, Raluca Bejenariu l-a întrebat pe Pavel Lucescu dacă nu vine la deschiderea Casei Kieser din centrul Iașului. Era plecat din oraș. A trecut abia zilele astea, iar descrierea pe care a publicat-o pe Facebook merită citită de oricine nu știa că locul există.
Pentru ieșenii care nu mai știu exact ce e acolo: Casa Kieser e clădirea veche de peste drum de Select, lipită practic de hotelul Continental. Generațiile mai în vârstă o știu după librăria Eminescu, care funcționa la parter. Azi, în același spațiu — păcănele. Dar nu mai mult.
O clădire de 112 ani și un elvețian cu blazon
Clădirea a fost construită în 1914 și a aparținut familiei lui Frantz Martin Kieser, un antreprenor bogat originar din Elveția, cu descendență nobiliară. Dovada e blazonul sculptat pe frontispiciul clădirii — reprodus acum și pe unul dintre pereții curții interioare, după renovarea completă pe care imobilul tocmai a trecut-o.
Gangul, curtea, cafeneaua și salonul de coafură
Accesul se face printr-un gang de la stradă. Chiar în pasaj sunt afișate documente istorice și un plan al clădirii — primul semn că renovarea a vrut să păstreze ceva din memoria locului, nu doar să vândă metri pătrați.
Odată trecut gangul, se deschide o curte interioară acoperită aproape în totalitate de o terasă. Acolo funcționează o cafenea și REVIEW hair bar, un blow dry bar — concept nou în România: un salon care oferă exclusiv spălare, uscare și styling al părului, fără alte servicii. Tot în curte se află și recepția unui apart-hotel care urmează să se deschidă. Etajele unu și mai sus sunt destinate cazării.
Pe pereții curții, cei de la Romanian Mental Health Film Festival au montat 113 fotografii — câte un cadru reprezentativ dintr-un film apărut în fiecare an de la inaugurarea clădirii, din 1914 până azi.
La subsol: YUZU
O scară coboară din curtea interioară spre subsol. Acolo e o mică expoziție și, surpriza locului, YUZU — un cocktail bar cu atmosferă ușor decadentă, deschis de miercuri până duminică până la ore târzii.
„Încă un loc bun, central, unde să te extragi din vacarmul străzii, care reține ceva și din aerul istoric al orașului„, scrie Lucescu. Concluzie scurtă, dar care spune destul despre cât de rare sunt astfel de locuri în centrul Iașului.
