Perioadele dedicate examenelor naționale, precum Evaluarea Națională sau Bacalaureatul, reprezintă intervale cu o încărcătură emoțională ridicată pentru elevii din sistemul preuniversitar. Recent, Mihnea Haiduc, președinte al Consiliului Național al Elevilor (CNE), a oferit o perspectivă asupra provocărilor cu care se confruntă elevii în aceste etape, subliniind discrepanțele dintre nevoile de suport identificate la nivelul beneficiarilor și resursele oferite de sistemul de educație.
Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Viitor pentru România” de la Prima News, într-un moment în care generația 2026 se pregătește pentru susținerea probelor scrise ale Bacalaureatului, un parcurs educațional marcat de schimbări legislative și de experiența școlii online.
Mihnea Haiduc a evidențiat faptul că elevii raportează o carență în ceea ce privește empatia din partea actorilor implicați în procesul de examinare. Această problemă, conform reprezentantului elevilor, este resimțită acut în perioadele de testare, unde presiunea performanței ocupă un loc central.
„Este clar că, pentru moment, în societate, cea mai mare problemă de care ne lovim noi, ca elevi, atunci când vorbim despre orice examen sau orice test pe care se pune o presiune mai mare, cum erau înainte tezele, este lipsa unei empatii din partea profesorilor, de multe ori din partea celorlalți actori implicați în mediul educațional”, a afirmat președintele CNE.
Din punct de vedere analitic, această declarație subliniază o nealiniere între așteptările elevilor privind suportul emoțional și rolul profesorului, definit în acest context de exigențele rigide ale evaluării standardizate.
Consilierea școlară: Deficit de resurse și de încredere
Mihnea Haiduc a punctat două bariere principale în utilizarea acestor resurse:
-
Insuficiența numerică a consilierilor: Numărul acestor specialiști la nivelul unităților de învățământ nu acoperă nevoile comunității școlare.
-
Stigmatizarea și lipsa de încredere: Elevii ezită să apeleze la consiliere, considerând că acest pas ar putea atrage consecințe negative asupra imaginii lor în fața colegilor sau cadrelor didactice.
„Este foarte greu să spunem cum ar vrea elevii să fie sprijiniți, pentru că, momentan, să zici că «aș vrea să vorbesc cu consilierul școlar sau cu psihologul»… Ai fi foarte stigmatizat, pentru că elevii nu au încredere în consilierii școlari”, a explicat Haiduc.
Conform argumentației prezentate, psihologul școlar ar trebui să reprezinte un pilon de stabilitate în cadrul instituției de învățământ, capabil să gestioneze emoțiile elevilor. În prezent însă, barierele de comunicare și numărul limitat de specialiști împiedică transformarea consilierii într-un instrument de sprijin real.
