Un clip video în care o elevă de clasa a VIII-a recunoaște cu dezinvoltură că nu a rezolvat subiectele la matematică la evaluarea națională, declarându-se mai degrabă entuziasmată de prezența camerelor de televiziune, a generat un val masiv de ironii în mediul online. Tânăra, care a afirmat că se bazează pe rugăciuni pentru o notă de trecere și că visează să își deschidă un salon de înfrumusețare, a devenit rapid ținta criticilor publice.
În fața acestui fenomen de stigmatizare colectivă, fostul profesor și formator Flavius Buzilă oferă o analiză critică asupra modului în care reacționează publicul, mutând responsabilitatea de la individ către sistemul de valori actual. Acesta argumentează că atitudinea tinerei nu reprezintă un eșec izolat, ci o asimilare perfectă a modelelor promovate de televiziunile comerciale și de piața muncii din România.
„Copiii sunt fix produsul nostru ca societate. Râdem de ei? Râdem de noi, de fapt. Că asta am fost în stare să producem”, atrage atenția Flavius Buzilă în analiza sa publicată în mediul online.
Influența mediatică: vizibilitatea bate competența
Reacția elevei la ieșirea din centrul de examen reflectă rețeta de succes livrată zilnic pe ecrane. Entuziasmul de a fi filmată denotă o înțelegere clară a regulilor din industria actuală de divertisment, unde expunerea primează în fața educației formale.
Fostul cadru didactic subliniază ipocrizia televiziunilor care ironizează acest comportament, deși ele însele l-au validat de-a lungul anilor.
„O copilă de 14-15 ani face pe grozava că nu a știut mare lucru. Păi oare care e cea mai atrăgătoare teorie a vremurilor? «Nu trebuie să ai școală, ci să fii șmecher, să faci bani». Cine promovează asta? Toată lumea! Începând cu televiziunile”, explică Buzilă.
Acesta punctează că spațiul mediatic este saturat de personaje lipsite de pregătire academică, dar validate financiar și social. „Copila e extaziată că e filmată de o televiziune. Păi ce a învățat-o tot mediul în care a crescut? Că tre’ să fii vedetă, instagramabilă, cunoscută, indiferent în ce mod și cum”, adaugă acesta.
Paradoxul economic: un salon de înfrumusețare versus traseul academic
Dincolo de discursul considerat sfidător, decizia tinerei de a se orienta către industria de beauty are un fundament pragmatic. Piața muncii din România a ajuns într-un punct în care serviciile rapide generează adesea venituri superioare celor obținute prin profesii intelectuale la nivel de debut.
Flavius Buzilă susține că tinerii observă și reacționează la aceste dezechilibre economice.
„Visul fetei e să își facă salonul ei. Cu unghii și păr. Nimic rău în asta. Dar felul în care o spune arată că ea vede în asta o mare devenire. Păi ce o învață viața de zi cu zi? Că în România o fată care face unghii și păr pentru nunți câștigă mai bine decât un intelectual. Că nu merită să îți rupi coatele pe băncile școlii”, detaliază analistul.
În același timp, formarea identității adolescentelor este puternic influențată de algoritmii platformelor sociale, care recompensează exclusiv aspectul fizic.
„Ia arătați-mi o influenceriță sau o vedetă tv pentru adolescente care promovează masiv că e important să citești, să știi, să îți cultivi mintea și apoi și unghiile. […] Cine reduce femeia non stop la o bucată de carne care e validată în funcție de cât e de bună?”, chestionează retoric autorul, subliniind toxicitatea mesajelor media.
În dezbaterile publice, responsabilitatea pentru abandonul școlar sau dezinteresul academic este plasată frecvent și exclusiv pe umerii părinților. Deși recunoaște rolul fundamental al educației de acasă, Buzilă argumentează că familia nu poate izola complet adolescentul de influența grupului și a comunității extinse.
„Știu, o să spuneți unii că e vina familiei. Că de acolo pleacă tot. Parțial de acord. Pentru că nu ai cum să faci abstracție totală de mediul în care trăiești. Un adolescent se identifică în această etapă prin grupul social din care face parte”, menționează acesta.
Soluția pe termen lung, susținută și de literatura de specialitate în politici publice, implică intervenția directă a statului și a comunităților locale. Analistul oferă exemplul statelor nordice, recunoscute pentru modelul islandez implementat în anii ’90. Această strategie națională a redus drastic comportamentele de risc în rândul tinerilor prin investiții masive în activități extracurriculare, centre de tineret și reguli comunitare stricte.
„Uitați-vă la țările nordice, la Islanda, la Italia. Ce au făcut ca adolescenții lor să aibă parte de o societate care încurajează competența și sănătatea emoțională și mintală. Nu, nu sunt perfecți, dar se vede o preocupare și o investiție majoră în zona asta”, concluzionează Flavius Buzilă.
