Sistemul de învățământ de stat se confruntă cu un decalaj generațional și cu o lipsă de sprijin instituționalizat pentru profesorii debutanți, arată mărturiile din sistem. Salariile neatractive, în special la început de drum, și dificultatea de a găsi posturi, în ciuda promovării examenului de titularizare, sunt printre principalele obstacole care îi țin pe tineri departe de catedră, conform relatărilor culese în cadrul unui proiect educațional.
Dinuța Beica, o absolventă de 22 de ani cu dublă specializare la UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș, atrage atenția asupra reticenței întâmpinate din partea unora dintre colegii mai în vârstă. Într-un interviu acordat în cadrul campaniei „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” (derulat de Asociația Școala Încrederii și preluat de Edupedu.ro), tânăra a subliniat că adesea „cadrele didactice cu experiență nu lasă suficient loc tinerilor să intre în sistem și să se afirme”. Ea a precizat că există situații în care tinerii nu primesc deschiderea și susținerea necesare din partea cadrelor didactice consacrate.
Această perspectivă completează declarațiile unor profesori cu experiență, consemnate anterior. Raluca Voina, director adjunct la o școală din Brașov, a explicat pentru sursa citată că un debutant ajunge adesea la catedră nepregătit pentru aspectele birocratice și procedurale (precum condica sau consiliile profesorale). Mai mult, sprijinul pe care un debutant îl primește depinde strict de voluntariatul colegilor mai vechi, în condițiile în care, spre deosebire de mentoratul pentru studenți, îndrumarea colegilor deja angajați nu este remunerată de stat.
Criza pensionărilor și paradoxul posturilor blocate
Datele Ministerului Educației, analizate la începutul lunii septembrie, indică o presiune demografică asupra sistemului: din cei peste 200.000 de profesori activi în anul școlar curent, aproape 22% se apropie de vârsta de pensionare în următorul deceniu, iar aproximativ 5% au depășit deja această vârstă, dar rămân în activitate. În contrast, procentul debutanților este de doar 10,6%, o creștere marginală în ultimii cinci ani, insuficientă pentru a acoperi valul iminent de plecări.
Situația este complicată de un paradox legislativ care afectează în special absolvenții de Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar (PIPP). Tânăra absolventă a semnalat că mulți candidați promovează titularizarea, dar rămân fără posturi, situație care variază în funcție de județ. Conform metodologiei actuale, cadrele didactice care ating vârsta de pensionare pot opta pentru menținerea în activitate până la 70 de ani. Această etapă se desfășoară în primăvară, înaintea repartizării candidaților care promovează concursul național de titularizare, programată abia în luna august.
Efectele acestei cronologii au fost exemplificate recent de Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud: în timp ce o învățătoare de 70 de ani rămâne titulară pe post, 100 de tinere absolvente de învățământ primar așteaptă o repartizare. Inspectorul școlar general din județ a propus modificarea metodologiei, astfel încât prelungirea activității pensionabililor să aibă loc după distribuirea tinerilor absolvenți.
Nevoia de formare practică și adaptare la noile generații
În lipsa unui liceu pedagogic absolvit anterior, tânăra a declarat că formarea sa practică a venit din experiențe externe facultății, cum ar fi coordonarea de tabere și implicarea în proiecte de mentorat. Ea apreciază importanța instrumentelor digitale (precum Kahoot sau Canva) și a metodelor de învățare interactivă.
Totodată, a semnalat „comportamentul nepotrivit” al unor cadre didactice care nu se mai adaptează nevoilor actuale ale elevilor, punând acest lucru pe seama lipsei de formare continuă și a rutinei. Pe lista problemelor din educație, ea a adăugat schimbările frecvente de la nivelul Ministerului, care generează instabilitate, și alegerea profesiei didactice doar ca soluție de compromis de către anumiți absolvenți.
Întrebată despre soluții pentru atragerea tinerilor, absolventa a concluzionat că, pe lângă o promovare realistă a meseriei („cu bune și cu dificultăți”), bariera principală rămâne nivelul de salarizare de la începutul carierei.
