Un cadru didactic din învățământul gimnazial atrage atenția asupra dificultăților curente din sistemul educațional, subliniind lipsa unor instrumente eficiente pentru gestionarea indisciplinei la clasă. Într-o mărturie publică asumată sub inițialele M.G., profesorul descrie o discrepanță majoră între politicile oficiale și realitatea de la catedră, avertizând că dreptul la educație al majorității elevilor este sacrificat din cauza comportamentului perturbator al câtorva.
Cadrul didactic descrie o oră obișnuită la o clasă a VII-a cu 29 de elevi, marcată de utilizarea telefoanelor mobile, ignorarea regulilor și perturbarea constantă a lecției de către un grup restrâns de elevi. Profesorul explică faptul că intervențiile pentru restabilirea ordinii sunt sever limitate de reglementările actuale și de teama unor eventuale repercusiuni administrative sau de imagine.
„Nu am voie să îl scot din clasă decât în condiții extrem de stricte. Dacă ridic tonul, risc reclamație. Dacă îl filmează colegii și apare doar reacția mea pe internet, eu devin problema”, afirmă cadrul didactic, adăugând că procedurile curente, precum confiscarea telefonului sau acordarea unei note scăzute la purtare, atrag rapid presiuni, sesizări și acuzații de stigmatizare a copilului.
De asemenea, profesorul reclamă creșterea volumului de sarcini birocratice în urma recentelor modificări din educație, cadrele didactice fiind obligate să completeze „formulare, facem comisii, întocmim planuri remediale, procese-verbale și fișe de monitorizare”, în timp ce pârghiile de menținere a disciplinei rămân minime.
„Educația majorității”, victima colaterală a indisciplinei
Potrivit sursei citate, principala victimă a acestei lipse de autoritate este majoritatea elevilor, privați de un mediu propice învățării. Profesorul subliniază că sistemul educațional pune un accent disproporționat pe protejarea elevilor cu probleme de comportament.
„Marea dramă despre care se vorbește prea puțin: sistemul actual se teme atât de tare să nu afecteze confortul elevului-problemă, încât sacrifică liniștea și educația majorității”, explică profesorul M.G.
Cadrul didactic relatează situații în care părinții semnalează scăderea performanțelor școlare ale copiilor din cauza atmosferei tensionate și a întreruperilor constante, întrebându-se retoric cum se poate preda eficient „în cele 15 minute reale de liniște rămase dintr-o oră, între două conflicte, între trei avertismente și un incident disciplinar”.
În concluzie, autorul face un apel pentru implementarea unor „instrumente reale prin care școala să poată funcționa”, avertizând asupra riscului de colaps al actului educațional de la catedră: „Într-o clasă unde 2-3 elevi pot bloca permanent ora fără consecințe reale și rapide, nu mai vorbim despre educație. Vorbim despre supraviețuire profesională”.
