Cercetătorii companiei britanice Real Ice desfășoară un proiect pilot în Cambridge Bay, Canada, pentru a testa refacerea stratului de gheață Arctică prin pomparea apei de mare la suprafață. Intervenția, menită să contracareze efectele topirii cauzate de încălzire globală, a fost testată pe o suprafață de 20 de hectare în timpul iernii polare, în colaborare cu populația locală de inuiți.
Procesul tehnic a implicat forarea unor orificii în stratul de gheață existent, prin care au fost instalate pompe subacvatice. Acestea au acționat în condiții de temperaturi extreme, de aproximativ -40°C.
-
Volum procesat: În cursul iernii, sistemul a pompat 50.000 de tone de apă.
-
Rezultat: Contactul apei cu aerul rece a dus la formarea unui strat suplimentar de gheață de aproximativ 50 de centimetri.
-
Suprafață: Testele au acoperit o arie de 20 de hectare, echivalentul a 28 de terenuri de fotbal.
Gestionarea perioadei de topire
Obiectivul principal al stratului de gheață este menținerea efectului de albedo, prin care aproximativ 70% din radiația solară este reflectată înapoi în spațiu. Atunci când gheața se topește și expune apa oceanului, rata de absorbție a căldurii crește, accelerând degradarea regiunii.
În lunile de vară, cu temperaturi în jurul a 5°C, echipa utilizează o metodă de drenaj pentru a preveni acumularea apei la suprafață. Prin forarea unor canale de scurgere, apa rezultată din topire este direcționată sub stratul de gheață, pentru a evita formarea „bălților” care absorb căldura și accelerează procesul de degradare termică.
Implementarea acestui sistem la scară largă implică resurse financiare considerabile. Fondatorul Real Ice, Andrea Ceccolini, estimează un cost de 10 miliarde de dolari anual pentru a acoperi necesarul de refacere a gheții pierdute.
În prezent, operațiunile de mentenanță necesită prezența personalului în condiții climatice severe. Pentru a optimiza costurile și siguranța, compania evaluează trecerea la utilizarea unor drone subacvatice autonome, capabile să preia sarcinile de pompare fără intervenție umană directă.
Proiectul Real Ice este o intervenție locală și nu abordează cauza principală a fenomenului, respectiv emisiile globale de gaze cu efect de seră. Comunitatea științifică subliniază necesitatea unor studii de impact suplimentare, având în vedere următoarele aspecte:
-
Impactul asupra ecosistemului: Redirecționarea masivă a apei oceanice ar putea influența microorganismele locale și lanțul trofic al faunei arctice.
-
Scalabilitatea: Eficiența metodei la nivelul întregului bazin arctic rămâne un subiect de analiză, nefiind dovedită aplicabilitatea pe termen lung în afara zonelor de test.
