Un nou val de revizionism istoric prinde contur în spațiul public românesc, promovat adesea de universitari și intelectuali de stânga care reinterpretează evenimentele din Al Doilea Război Mondial prin lentila unei memorii selective. Cel mai recent exemplu vine de la Emanuel Copilaș, cadru didactic la Universitatea de Vest din Timișoara, care, într-o postare publicată cu ocazia zilei de 8/9 mai, a minimalizat efortul aliaților occidentali și a glorificat rolul Armatei Roșii în înfrângerea Germaniei naziste.
Reacțiile vehemente ale publicului arată o prăpastie uriașă între teoriile academice decupate din context și realitatea istorică trăită de națiunile din Europa de Est.
Cine este autorul și cum funcționează omisiunea strategică
Emanuel Copilaș este cunoscut în mediul academic pentru orientările sale politice de stânga și analizele de sorginte marxistă. În postarea sa recentă, acesta lansează o serie de afirmații menite să minimalizeze efortul Occidentului, preluând o narațiune care rezonează îngrijorător de mult cu tezele propagandei ruse actuale.

Iată ce susține autorul:
„Ceva frumos și direct în plex de ziua eliberării de fascism (…) vă reamintesc, deși unora vă cam stă în gât asta – în jur de 80% din capacitățile de război ale Germaniei naziste au fost distruse pe frontul de est, URSS a fost statul cel mai afectat din toate punctele de vedere de război, iar ajutorul american (…) a reprezentat 5% din efortul de război sovietic în 1942, și 10% în 1943 și 1944. Cifre, nu propaganda anticomunistă deșanțată și stupidă care ni se servește de obicei cu această ocazie (…) Fraza îi este atribuită mareșalului Jukov: «am eliberat Europa de fascism, și nu ne vor ierta niciodată pentru asta».”
Acest tip de discurs reprezintă un revizionism istoric clasic. Tactica implică extragerea unor date statistice parțiale și izolarea lor de evenimentele premergătoare și de consecințele ulterioare. Prin ignorarea voită a contextului general, se construiește o falsă superioritate morală a regimului stalinist.
Reacțiile cititorilor nu au întârziat să demonteze acest delir intelectual. Unul dintre comentatori (Claudiu Gaiu) a taxat imediat derapajul: „Mulțumită lui Zuckerberg putem măcar vedea culmile revizionismului istoric și politic românesc. (…) oamenii ăștia nu pot conversa decât între ei și nu pot schimba alte idei decât preluate din haznalele naționalismului carpatin interbelic sau ceaușist.”
Pactul Ribbentrop-Molotov: Cum a intrat URSS în Al Doilea Război Mondial
Cea mai gravă omisiune din discursul care glorifică rolul sovietic este modul în care URSS a intrat în conflict. Criticii din mediul online i-au amintit imediat autorului că Uniunea Sovietică a început războiul ca stat agresor, umăr la umăr cu naziștii.
Mircea Dragoman a punctat chirurgical:
„URSS a intrat in război ca stat agresor. (…) pe 17 septembrie 1939. Atacând Polonia. A urmat anexarea țărilor baltice și războiul cu Finlanda. Asta nu scrie în cărțile din care citați cifrele acelea?”
În fața acestui adevăr istoric incontestabil, răspunsul universitarului Emanuel Copilaș este de-a dreptul halucinant, validând practic expansionismul și cinismul totalitar:
„Acestea sunt prevederile pactului germano-sovietic, e altceva. Sovieticii și-au asigurat spatele (…) dar naziștii au declanșat războiul.”
A numi invadarea a jumătate din Europa de Est drept o simplă „asigurare a spatelui” este definiția de manual a rescrierii istoriei. Ocuparea unor state suverane și uciderea ofițerilor polonezi la Katyn nu pot fi încadrate sub nicio formă la capitolul „apărare” sau „eliberare”.
Adevărul despre efortul logistic și programul Lend-Lease
Minimalizarea sprijinului american la un simplu procent de 5-10% este o altă deformare crasă a realității. Istoricii militari demonstrează că programul american Lend-Lease a fost coloana vertebrală care a menținut armata sovietică funcțională. În secțiunea de comentarii, Romeo Matei a demontat complet narațiunea procentelor sovietice:
„Prietene, cat carburant de avion producea URSS? Iti zic eu: 50% din necesar. Restul de 50% a venit de la americani, sub forma de imprumut. (…) Daca trecem la Luftwaffe, doua treimi din pierderi sunt in Vest. (…) Anglo-americanii, singuri, fara Rusia, castiga razboiul cu Germania (dar razboiul dureaza mai mult). URSS, singura, fara aliati, este moarta, Stalin se sinucide la Kremlin.”
Prețul „eliberării” și crimele comunismului: Când violurile devin o simplă „tragedie”
Cea mai dureroasă componentă a acestui revizionism istoric este tratarea cinică a atrocităților comise de Armata Roșie împotriva civililor. Intelectualii care privesc evenimentele dintr-un birou sigur tind să relativizeze abuzurile.
Utilizatorul Vali Pleșca a adus în discuție realitatea cumplită a teritoriilor „eliberate”, citându-l pe istoricul Timothy Snyder („Tărâmul Morții”):
„…în unele sate erau violate toate femeile, indiferent de vârstă. (…) violurile în grup erau ceva obișnuit. multe femei au murit în urma rănilor (…) de fapt, moartea a fost una dintre puținele mijloace de apărare împotriva violului.”
Replica lui Emanuel Copilaș la aceste orori documentate este simptomatică pentru stânga radicală, încercând o echivalare morală și o justificare sociologică a abuzurilor: „Trupele de ocupație se comportă deseori groaznic în război (…) O tragedie, din orice unghi ai privi-o. (…) O comparație trivială, în ultimă instanță: nu justificăm, înțelegem.”
Comentariul care încheie definitiv această dezbatere și expune ipocrizia demersului îi aparține lui Vali Albinetz, care realizează o sinteză perfectă a toxicității acestui tip de discurs:
„Asta-i, mai nou, sociologie de universitar de Timișoara: să selectezi strategic niște fapte, să elimini contextul incomod, apoi să moralizezi și să construiești o narațiune emoțională și identitară. (…) textul tău minimizează rolul logistic și industrial american, ignoră alianța generală antihitleristă, și mai ales ignoră ocupația sovietică ulterioară în Europa de Est, teroarea și crimele bolșevice. (…) Ce faci tu este tehnică propagandistică clasică: amesteci adevăruri parțiale ca să construiești concluzii totale. (…) Dar asta e problema când ideologia e internalizată: nu mai faci sociologie, faci memorie selectivă și propagandă sentimentală. Jenant!”
Eliberarea de fascism de către sovietici s-a transformat imediat în represiune, Gulag, deportări, confiscarea proprietăților și colectivizare forțată. Ocupația a distrus elitele politice, economice și culturale din statele est-europene. Reducerea acestui dezastru istoric la o simplă luptă eroică antifascistă, jonglând cu cifre scoase din context și închizând ochii la crimele împotriva umanității, denotă o lipsă profundă de respect față de milioanele de victime ale dictaturilor comuniste.
Cititorii publicațiilor de astăzi, având acces la informații necenzurate, resping instinctiv această memorie trunchiată, demonstrând, din fericire, că adevărul istoric nu mai poate fi rescris pe Facebook cu citate din Jukov.