Guvernul condus de Ilie Bolojan intră într-o zonă de risc politic major pe fondul erodării majorității parlamentare. Deși în spațiul public este vehiculată ideea că opoziția are dreptul la o singură moțiune de cenzură pe sesiune, o analiză riguroasă a Legii Fundamentale și a aritmeticii voturilor din actualul Legislativ arată că Executivul poate fi supus acestui test de două ori în același interval de timp.
Limitarea semnatarilor, nu a sesiunii
Restricția privind moțiunile de cenzură este prevăzută la articolul 113 din Constituția României, însă interpretarea sa este adesea simplificată excesiv. Textul stipulează că o moțiune poate fi inițiată de cel puțin un sfert din numărul total al parlamentarilor. Singura interdicție explicită vizează semnatarii: dacă o moțiune a fost respinsă, parlamentarii care au inițiat-o nu mai pot semna o alta în aceeași sesiune.
Acest mecanism a fost conceput pentru a preveni blocarea activității guvernamentale prin depunerea repetată a aceluiași demers de către același grup politic. Totuși, Constituția nu interzice unui alt grup de parlamentari, care nu au semnat prima moțiune, să depună un al doilea document de acest tip. Așadar, numărul de moțiuni depinde strict de disponibilitatea semnăturilor neutilizate.
Cifrele care vulnerabilizează Guvernul
Parlamentul are în prezent 465 de membri. Pentru a depune o moțiune de cenzură, este necesară semnătura a 117 parlamentari (un sfert din total). În contextul actual, fragmentarea politică permite matematic două atacuri succesive:
- PSD (130 de parlamentari): Social-democrații pot iniția singuri o moțiune de cenzură, fără ajutorul altor partide. După utilizarea celor 117 semnături necesare, partidului îi rămân 13 parlamentari care nu au semnat documentul și care sunt, teoretic, disponibili pentru a se alătura unui al doilea demers.
- Opoziția diversificată (152 de parlamentari): Grupurile AUR, SOS, POT, PACE și parlamentarii neafiliați cumulează un număr suficient de voturi pentru a depune o a doua moțiune, independent de primul demers al PSD.
Dacă aceste două blocuri politice nu își coordonează semnăturile de la bun început, ele pot forța două dezbateri și două voturi separate în aceeași sesiune parlamentară, punând Guvernul Bolojan într-o defensivă permanentă.
Excepția angajării răspunderii
Există o a treia cale prin care numărul moțiunilor poate crește, indiferent de restul restricțiilor. Dacă Executivul decide să își angajeze răspunderea pe un proiect de lege (procedura prevăzută de articolul 114), opoziția are dreptul să depună o moțiune de cenzură în termen de trei zile. Această formă de control parlamentar nu este limitată numeric și poate apărea ori de câte ori Guvernul folosește această scurtătură legislativă.
Instabilitatea majorității
Până recent, stabilitatea Cabinetului a fost garantată de o majoritate de peste 50%+1, care făcea imposibilă strângerea a două seturi diferite de semnături (două sferturi din Parlament). În momentul în care coaliția de guvernare nu mai deține controlul asupra unei mase critice de parlamentari, protecția implicită dispare.
În concluzie, vulnerabilitatea premierului Ilie Bolojan nu este doar una de ordin politic, ci și una constituțională. Posibilitatea confruntării cu două moțiuni de cenzură în actuala sesiune este un scenariu concret, care depinde exclusiv de strategia de atac a opoziției și de capacitatea Guvernului de a-și recupera susținerea parlamentară pierdută.
