În timp ce cea mai mare parte a Uniunii Europene a găsit o cale de mijloc în disputa cu gigantul farmaceutic Pfizer, România pare să fi ales calea cea mai costisitoare: inacțiunea. Decizia de a nu renegocia contractul pentru dozele de vaccin aferente anului 2023 ne-ar putea costa peste 400 de milioane de euro, la care se adaugă dobânzi penalizatoare ce curg implacabil în fiecare zi.
Disputa politică dintre actualul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, și predecesorul său, europarlamentarul Vlad Voiculescu, este pe Amendamentul 5 la contractul cu Pfizer, o portiță de scăpare oferită de Comisia Europeană statelor membre pentru a reduce povara financiară a vaccinurilor contractate în timpul pandemiei, dar care nu mai sunt necesare populației.
Izolarea diplomatică și costul ei financiar
Conform datelor prezentate de Vlad Voiculescu, România a făcut parte dintr-un grup extrem de restrâns de state care au ignorat oferta de renegociere. În timp ce 24 de țări europene au acceptat noile condiții de flexibilizare și eșalonare, Bucureștiul s-a aliniat poziției adoptate de Ungaria lui Viktor Orbán și de Polonia (sub vechea administrație de dreapta).
Diferența majoră este că, în timp ce vecinii noștri au invocat motive politice sau de suveranitate, România pare să fi pierdut trenul renegocierii prin simplă inacțiune administrativă. Lipsa unui răspuns oficial către Pfizer și Comisia Europeană a transformat o obligație care putea fi negociată într-o datorie certă, purtătoare de dobânzi estimate la 150.000 de euro pe zi.
Ce conținea „oferta de salvare” refuzată de Ministerul Sănătății
Mecanismul de renegociere (Amendamentul 5) nu era doar o formalitate, ci un set de măsuri tehnice menite să protejeze bugetele naționale. Dacă România ar fi semnat acest document în 2023, impactul financiar ar fi fost atenuat prin trei piloni principali:
- Eșalonarea livrărilor: Dozele pentru 2023 ar fi fost distribuite pe parcursul a patru ani (2023-2026). Aceasta ar fi însemnat eliminarea dobânzilor penalizatoare până în 2027 și acces la variantele actualizate ale vaccinului.
- Reducerea volumului: Cantitatea totală de doze la nivelul UE a fost redusă cu 36,7%. Pentru România, aceasta s-ar fi tradus prin anularea a peste 7 milioane de doze, reprezentând o economie directă de 140 de milioane de euro.
- Taxa de flexibilitate: Introducerea unei taxe de 9,75 euro pe doză transforma obligația de cumpărare într-o opțiune de comandă. Această clauză ar fi permis economisirea a încă 120,7 milioane de euro.
În total, calculul arată o economie ratată de aproximativ 260 de milioane de euro, bani care rămân acum sub semnul întrebării într-un litigiu internațional care pare tot mai greu de câștigat pentru statul român.
De la negocieri eșuate la procese internaționale
Criticile aduse actualei conduceri a Ministerului Sănătății vizează în special lipsa de transparență. Deși pe masa ministerială ar fi existat cifre clare și termene limită, decizia de a nu acționa a dus România direct în fața instanțelor.
Din punct de vedere tehnic, Ministerul Sănătății s-ar fi aflat într-o situație de blocaj deliberat. Inacțiunea nu a fost doar o alegere politică, ci una care a generat consecințe juridice imediate: procesul intentat de Pfizer împotriva României. În acest context, argumentul că ministerul „nu a știut” sau că „nu a existat o ofertă concretă” este demontat de documentele Comisiei Europene care arată clar că restul statelor membre au putut parcurge acest proces de optimizare a costurilor.
