Zeci de clerici, autorități locale și credincioși de pe ambele maluri ale Prutului s-au reunit luni în satul Stânca pentru o comemorare a eroilor români. Evenimentul, desfășurat la troița istorică din comuna Victoria, a onorat memoria militarilor căzuți în cele două războaie mondiale. Trecând dincolo de solemnitatea ritualului religios, prezența comună a preoților din dreapta și din stânga Prutului reliefează o dinamică mult mai complexă: consolidarea activă a legăturilor identitare și instituționale dintre România și Republica Moldova, într-un moment în care granița estică a Europei este din nou sub presiune.
Istoria satului Stânca și a localităților riverane Prutului nu este doar o cronică rurală, ci este indisolubil legată de campaniile militare sângeroase din secolul trecut. Geopolitica a transformat de nenumărate ori această linie de demarcație naturală într-un front activ.
În vara anului 1941, odată cu declanșarea Operațiunii München pentru eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, zona a devenit un teatru major de operațiuni. Forțele Armatei Române au forțat trecerea râului, lovindu-se de o rezistență puternică și bine organizată din partea artileriei sovietice. Datele arhivelor militare indică pierderi umane severe în primele săptămâni ale ofensivei din iulie 1941. Peste 4.000 de ostași români și-au pierdut viața, iar alți 12.000 au fost răniți exclusiv în etapa forțării Prutului și a securizării primelor capete de pod. Troița din satul Stânca a fost ridicată tocmai pentru a oferi un reper fizic acestei memorii colective, într-o zonă unde zeci de morminte de campanie au marcat traseul trupelor.
Dincolo de luptele din Al Doilea Război Mondial, regiunea poartă cicatricele Marelui Război. Între 1916 și 1918, când Iașul a funcționat ca sediu al autorităților statului român refugiate din calea ofensivei Puterilor Centrale, localitățile limitrofe au fost transformate într-o rețea extinsă de centre de triaj și spitale militare improvizate. Mii de soldați au decedat în spatele frontului din cauza epidemiei de tifos exantematic, fiind adesea înhumați în grabă, în gropi comune. Pomenirea de la Stânca acoperă și jertfa acestor generații afectate de criza sanitară și de colapsul logistic al epocii.
Expansiunea Mitropoliei Basarabiei și consolidarea spațiului spiritual comun
Participarea părintelui Ioan Solonaru, Protopop de Criuleni și Dubăsari din cadrul Mitropoliei Basarabiei, mută discuția din sfera strict comemorativă în cea a realităților geopolitice imediate. Această structură ecleziastică, subordonată canonic Patriarhiei Române și reactivată în 1992, reprezintă astăzi principalul vector instituțional de apropiere a cetățenilor din Republica Moldova față de statul român.
În ultimii doi ani, pe fondul invaziei ruse din Ucraina și a reconfigurării abrupte a sferelor de influență, Mitropolia Basarabiei a înregistrat o creștere accelerată, integrând zeci de parohii (estimările depășesc 60 de unități) care au părăsit jurisdicția Mitropoliei Moldovei (structură subordonată canonic Patriarhiei de la Moscova și acuzată frecvent în spațiul public de susținere a politicilor Kremlinului). Prezența clericilor basarabeni la slujbele din România, precum cea de la Stânca, reflectă o strategie asumată, pe termen lung, de reintegrare a spațiului spiritual comun și de contracarare a propagandei estice.
Părintele protopop Florin Călugăru, reprezentând Protopopiatul Iași I, a reiterat în cadrul slujbei că datoria pomenirii militarilor trebuie însoțită de o acțiune continuă pentru păstrarea coeziunii naționale. Slujirea comună oficiată la Stânca validează direcția de colaborare directă și fără intermediari între Biserica Ortodoxă Română și structurile sale de peste râu, o diplomație ecleziastică adesea mai eficientă decât eforturile politice oficiale.
