Natalitate România a înregistrat o ajustare semnificativă în cursul ultimului an, conform raportului Eurostat publicat la 11 mai 2026. Datele indică cea mai pronunțată scădere a ratei de fertilitate la nivelul Uniunii Europene, indicatorul coborând de la 1,54 în 2023 la 1,39 în 2024. Această evoluție plasează România sub media europeană și evidențiază o tendință de decuplare între vârsta medie scăzută la prima naștere și capacitatea de înlocuire a populației, cu implicații directe asupra sustenabilității sistemelor publice de pensii și sănătate.
Statisticile europene relevă o contracție constantă a numărului de nașteri în ultimele șase decenii. În anul 2024, în Uniunea Europeană s-au născut 3,55 milioane de copii, reprezentând o scădere de aproape 50% față de maximul înregistrat în 1964 (6,8 milioane). Rata brută a natalității a urmat o traiectorie descendentă, ajungând la 7,9 nașteri la 1.000 de persoane, față de 10,5 în anul 2000.
Indicatorul central al analizei, rata totală de fertilitate, s-a situat în 2024 la o medie de 1,34 nașteri vii per femeie. Din punct de vedere demografic, nivelul necesar pentru menținerea constantă a dimensiunii populației, în absența migrației, este de 2,1. Scăderea sub acest prag în toate statele membre indică un proces de îmbătrânire structurală a continentului.
Corelația între vârsta mamelor și scăderea fertilității
România prezintă un profil demografic distinct în comparație cu statele din Europa de Vest. În timp ce media europeană a vârstei la care femeile nasc primul copil a crescut la 29,9 ani, România înregistrează una dintre cele mai scăzute valori, de 27,2 ani. Doar Bulgaria prezintă o medie inferioară, de 26,9 ani.
Analiza datelor arată că tinerețea biologică a mamelor nu corelează cu o rată ridicată a fertilității. Scăderea indicatorului de la 1,54 la 1,39 într-un singur an sugerează influența unor factori externi:
- Instabilitatea economică: Costurile ridicate ale locuirii și inflația afectează planificarea familială.
- Deficiențele de infrastructură: Accesul limitat la unități de îngrijire timpurie a copiilor (creșe și grădinițe) descurajează extinderea familiei după prima naștere.
- Piața muncii: Dificultatea reintegrării profesionale a mamelor influențează decizia de a limita numărul de copii.
Aproape jumătate (46,6%) din totalul nașterilor din Uniunea Europeană în 2024 au reprezentat primul copil al familiei. România se evidențiază însă printr-o pondere ridicată a nașterilor de rang superior (al patrulea copil sau următorii), cu un procent de 9,2%. Această cifră este depășită doar de Slovacia (9,9%) și Finlanda (9,4%).
Această distribuție indică o polarizare a comportamentului demografic. În timp ce o parte însemnată a populației active, localizată preponderent în mediul urban, optează pentru un singur copil sau amână maternitatea, există segmente populaționale unde familiile numeroase rămân o practică constantă. Această asimetrie reflectă discrepanțele de dezvoltare socio-economică între regiunile țării.
Compoziția demografică și rolul migrației
Un factor diferențiator major între România și restul Uniunii Europene este ponderea nașterilor provenite de la mame născute în străinătate. Dacă în Luxemburg acest indicator atinge 68%, iar în Germania sau Spania depășește 33%, în România 97% dintre nașteri aparțin mamelor autohtone.
Această omogenitate subliniază faptul că România nu beneficiază de aportul migrației pentru a compensa declinul natural al populației. În lipsa unor politici eficiente de retenție a tinerilor sau de atragere a forței de muncă externe, deficitul demografic se va traduce într-o scădere a populației rezidente, estimată de Eurostat la sub 16 milioane de locuitori până în 2060.
Evoluția indicatorului natalitate România afectează direct raportul de dependență demografică. În 2024, rata fertilității de 1,39 plasează România într-o zonă de vulnerabilitate. În absența unei redresări, presiunea asupra populației active va crește, generând provocări majore pentru finanțarea serviciilor publice.
Măsurile de ajustare a sistemelor de securitate socială pot oferi stabilitate pe termen scurt, însă datele Eurostat sugerează necesitatea unor intervenții structurale. Acestea includ facilități fiscale predictibile pentru familiile cu copii și investiții în calitatea sistemului de asistență pediatrică, elemente care pot influența decizia demografică mai eficient decât campaniile de conștientizare.
