Zece ani. Aproximativ 30 de milioane de euro din bani publici. Și, la capătul lor, o echipă de Liga a III-a, ridicată în grabă dintr-o asociere cu Universitatea de Științele Vieții, condusă de un pensionar fără nicio legătură anterioară cu fotbalul. Așa arată, în vara lui 2026, bilanțul unui deceniu de administrație Chirica pe cel mai sensibil subiect sportiv al Iașului.
Cronologia unui eșec anunțat
Politehnica Iași, reînființată în 2010 după falimentul vechiului club, a trăit un deceniu de datorii cronice și rectificări bugetare de urgență. Primarul Mihai Chirica vorbea, în 2022, despre un buget „record” pentru sport — 13,2 milioane de lei alocați inițial, cea mai mare parte îndreptată spre fotbal, baschet, rugby și spre clubul CSM Iași 2020. Numai CSM Iași 2020, structura înființată și controlată de Primărie, a cheltuit peste 15 milioane de euro în patru ani.
Doar în ultimul an de activitate al Politehnicii, contribuția Consiliului Local a atins aproximativ 3 milioane de euro. Adunată la finanțarea acordată de-a lungul unui deceniu, din bani publici s-au risipit în jur de 3 milioane de euro pe an, timp de 10 ani, pentru un rezultat rușinos.
În iulie 2026, factura a venit la vedere. Politehnica Iași, deși avea dreptul sportiv de a juca în Liga a II-a, n-a mai putut să se înscrie: fără bani, fără cesiune aprobată. ANAF, care deține aproape 70% din masa credală a clubului aflat în insolvență, a respins operațiunea prin care CSM Iași 2020 ar fi preluat locul Politehnicii, motivând că i-ar fi redus șansele de recuperare a unor datorii curente estimate la 4,7 milioane de euro, mare parte către stat. Un refuz previzibil pentru oricine urmărise, măcar de la distanță, cum a fost gestionat clubul în ultimii ani.
A urmat un scurt moment de teatru: doar două zile a existat varianta unui investitor privat providențial — variantă care nu s-a materializat niciodată. Singura opțiune rămasă pe masă a fost o improvizație: asocierea dintre clubul Primăriei, CSM Iași 2020, și echipa USV, care evolua deja în Liga a III-a. Din combinație a ieșit Club Sportiv USV CSM Iași 2020, pus sub conducerea directorului CSM 2020 — un pensionar fără niciun palmares în sport, dar apropiat, potrivit surselor din presă, de primarul Iașului.
Bugetul noii structuri pentru 2026 este de peste 2 milioane de euro. Cu alte cuvinte: orașul care avea, acum exact zece ani, singura participare europeană din istoria fotbalului ieșean — un meci cu Hajduk Split, în preliminariile Europa League — a ajuns să joace, în 2026, la două ligi distanță de acel moment.
Cifrele care rezumă un deceniu de administrare a fotbalului ieșean: bani publici cheltuiți, zero performanță și o singură constantă — lipsa de rezultate.
Un brand cu datorii incluse
Pe masă a rămas și varianta ca noua echipă să preia brandul istoric „FC Politehnica 1945”. Managerul general al clubului, Florin Briaur, a recunoscut public complexitatea juridică a unei asemenea mutări. Iar precedentul e limpede și greu de ignorat: cazul Rapid București arată că preluarea numelui și a palmaresului unui club falit atrage, conform regulilor FIFA, și preluarea datoriilor acestuia. Așa că orice discurs despre un proiect „pornit de la zero” trebuie privit cu circumspecție — pentru că zero, în acest caz, ar putea însemna oricând un moștenitor cu datorii.
Greu de numit altfel decât o nouă rușine colosală pentru fotbalul ieșean faptul că, la cincisprezece ani distanță de falimentul din 2010, orașul se află practic în același loc: fără un club stabil, fără o strategie, cu aceleași improvizații reciclate sub un nume nou.
Numele viitoarei echipe rămâne, la fel, un semn de întrebare greu de trecut cu vederea, la fel ca lipsa de experiență fotbalistică a conducerii propuse — și nimic, dar absolut nimic, nu garantează că acest proiect pornit „de la zero” nu va ajunge, peste câțiva ani, exact în punctul din care pleacă acum Politehnica. Iar suporterii, cei care au umplut tribunele la meciuri de tradiție vreme de opt decenii, vor trebui să se mulțumească, de-acum, cu dueluri locale de Liga a III-a.
„Vacă de muls” — dar condusă tot de administrație
Când a anunțat asocierea cu USV, Chirica a găsit, ca de obicei, tonul potrivit pentru rețelele sociale: a promis că noul club „nu va mai fi o vacă de muls” pentru profitori, atacând dur foștii conducători ai Politehnicii. Numai că declarația vine din partea aceluiași primar care, timp de zece ani, a numit sau a validat tacit exact conducerile care au dus clubul din insolvență în insolvență — și care, de această dată, a instalat la cârma noii structuri un om fără nicio legătură anterioară cu fotbalul.
Fostul președinte al Politehnicii, Florin Prunea, care a condus clubul între 2012 și 2017, a spus lucrurilor pe nume: administrația a folosit fotbalul electoral, banii nu veneau la timp pentru transferuri sau salarii, iar deciziile de conducere ar fi ținut mai mult de asigurarea unor voturi favorabile în Consiliul Local decât de interesul sportiv al orașului.
Mihai Chirica (stânga) și Florin Prunea, fost președinte al Politehnicii Iași (2012-2017), sub care clubul a avut singura sa participare europeană din istorie. Prunea a acuzat public administrația că nu a fost interesată niciodată de bunul mers al clubului, ci l-a folosit exclusiv pentru a-și rezolva interesele politice.
Vocea celor rămași neplătiți: „o criză de omenie”
Cea mai grea lovitură administrației nu a venit, de fapt, din zona politică, ci din interiorul echipei. Fostul antrenor principal al Politehnicii Tibor Selymeș a publicat un comunicat care descrie o prăbușire administrativă cu efecte directe asupra oamenilor: circa 70 de angajați rămași fără salarii timp de 5-6 luni, unii ajunși la împrumuturi și executări silite; aproape 500 de copii din Academie lăsați fără proiectul lor de formare; 120 de tineri din grupele de elită, cu 4-5 ani de muncă în spate, puși brusc să o ia de la capăt altundeva.
Tot potrivit antrenorului, la întrebarea directă despre cine răspunde pentru colaps, replica primită din partea conducerii a fost seacă: „Asta este! Nu răspunde nimeni, suntem ONG!” — o formulare care spune, poate mai bine decât orice cifră, cât de puțin a contat, la un moment dat, soarta oamenilor din spatele clubului.
Din punct de vedere legal, lucrurile sunt clare: Politehnica Iași e o asociație de drept privat, iar Primăria nu avea obligația legală de a-i acoperi datoriile. Asta n-a împiedicat însă alocarea a milioane de euro an de an, fără vreun mecanism vizibil de control asupra modului în care au fost cheltuiți banii.
Clubul a respins, la rândul lui, acuzațiile, printr-un comunicat oficial în care își asumă parțial vina, dar amintește că actuala conducere a preluat, în 2021, un club cu datorii de 2 milioane de euro și doar patru jucători sub contract, reușind să evite desființarea și să promoveze în SuperLiga. Potrivit aceluiași comunicat, clubul a plătit ulterior aproape 500.000 de euro pentru litigii moștenite din perioada anterioară, la care se adaugă alți aproape 500.000 de euro obținuți în instanță de un fost președinte (Ciprian Paraschiv), într-un litigiu separat legat de despăgubiri salariale. Datoriile curente sunt estimate acum la aproximativ 4 milioane de euro.
Ipocrizia unui discurs despre „politizare”
În aceeași perioadă în care își apăra bilanțul la fotbal, Chirica vorbesște despre politizarea fotbalului — de data asta la nivel internațional, cu ocazia Campionatului Mondial din 2026. Greu de găsit un contrast mai limpede: primarul care denunță politizarea fotbalului ca fenomen global este exact primarul care, timp de zece ani, a numit conduceri pe criterii de loialitate politică, nu de competență sportivă, și a blocat sau deblocat finanțări în funcție de calendarul electoral, potrivit acuzațiilor formulate public de foști conducători ai clubului.
Un club de drept public, finanțat aproape exclusiv din bani publici, condus de un apropiat al primarului fără experiență în domeniu, nu poate fi, prin definiție, depolitizat. Diferența dintre discursul afișat de edil și realitatea instituțională a clubului rămâne, după zece ani și aproape 30 de milioane de euro, limpede pentru oricine a urmărit subiectul cu atenție.
Ce rămâne
Iașul are, formal, din nou o echipă de fotbal. Va juca în Liga a III-a, cu un buget de circa 2 milioane de euro și cu promisiunea, deja auzită de atâtea ori, a unei promovări la finalul sezonului 2026-2027. Zece ani și aproape 30 de milioane de euro mai târziu, orașul a pierdut singurul club cu tradiție și cu o participare europeană în palmares, o academie de sute de copii și zeci de angajați lăsați fără salarii luni de zile — și a primit, în schimb, o structură nouă, ridicată exact după modelul administrativ care a dus la falimentul precedentei.
