Sectorul de economie socială din Iași a depășit faza de proiect-pilot și revendică un rol central în politicile de asistență județeană. Recunoașterea limitelor aparatului de stat vine direct de la nivelul Consiliului Județean (CJ), într-un context marcat de dezechilibre demografice și o presiune crescută pe sistemul de asistență socială. Declarațiile recente ale președintelui CJ Iași la Conferința Națională de Economie Socială (organizată de ADV Group) evidențiază o realitate structurală: autoritățile publice sunt incapabile să gestioneze singure provocările integrării sociale, iar externalizarea acestor eforturi către întreprinderile sociale a devenit o necesitate administrativă.
Contextul care forțează tranziția către parteneriate public-private este definit de indicatori socio-economici negativi. Județul Iași se confruntă cu fenomene greu de gestionat exclusiv prin instrumente publice: depopularea comunităților rurale, excluziunea cronică a grupurilor defavorizate (tineri instituționalizați, persoane cu dizabilități, șomeri de lungă durată) și un deficit de forță de muncă.
În fața acestei realități, președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, a punctat public ineficiența măsurilor strict etatiste. „Statul, singur, nu poate răspunde tuturor acestor nevoi”, a declarat oficialul în cadrul evenimentului organizat de Fundația Alături de Voi (ADV) România. Această afirmație marchează declarativ distanțarea de modelul asistențial tradițional, bazat pe distribuirea de fonduri publice – un model acuzat frecvent că menține dependența –, în favoarea modelului integrării active.
Costel Alexe a susținut că sprijinirea reală a grupurilor vulnerabile se realizează optim prin „stimularea inserției pe piața muncii și prin oferirea șansei de a deveni independenți”. Discursul oficial poziționează economia socială ca pe un instrument esențial, capabil să transforme acțiunile de solidaritate în activitate economică taxabilă.
Cum funcționează economia socială în ecosistemul ieșean
Dincolo de declarațiile politice, evaluarea impactului necesită înțelegerea modelului de business specific. O întreprindere socială operează pe o piață concurențială, producând bunuri sau servicii, dar cu o alocare a resurselor diferită de sectorul privat clasic. Minimizarea dividendelor pentru acționari permite reinvestirea majorității profitului în misiunea socială asumată: crearea de locuri de muncă adaptate pentru persoane vulnerabile sau finanțarea de servicii comunitare
„Economia socială devine un partener important. Personal, cred că nu există modalitate mai bună de a sprijini persoanele vulnerabile decât prin stimularea inserției pe piața muncii și prin oferirea șansei de a deveni independente, de a-și recâștiga demnitatea și încrederea în propriile forțe”, a spus Costel Alexe.
Județul Iași reprezintă un pol relevant în acest domeniu la nivel național. ADV România, entitate menționată de președintele CJ Iași pentru eforturile echipei conduse de Angela Achiței, coordonează întreprinderi sociale de inserție (ex. UtilDeco) care funcționează ca modele testate de integrare pe piața muncii. Aceste structuri preiau persoane dependente de asistența socială și le integrează în circuite economice active.
Eficiența economiei sociale, din perspectiva administrației publice, poate fi cuantificată prin trei indicatori financiari majori:
- Reducerea cheltuielilor bugetare: Angajarea unei persoane vulnerabile (ex. o persoană cu dizabilități severe) diminuează presiunea pe bugetul de stat privind plata indemnizațiilor și ajutoarelor sociale pe termen lung.
- Generarea de venituri fiscale: Transformarea asistaților în angajați contribuie direct la bugetul consolidat prin taxele și impozitele aferente veniturilor salariale.
- Atenuarea costurilor sociale indirecte: Menținerea activității profesionale reduce incidența marginalizării și problemele de sănătate publică sau ordine publică asociate șomajului cronic.
Bariere administrative și legislația achizițiilor publice rezervate
Deși discursul politic validează utilitatea întreprinderilor sociale, sectorul raportează bariere operaționale semnificative. Transformarea intențiilor în rezultate macroeconomice palpabile depinde de aplicarea legislației privind achizițiile publice rezervate.
Cadrul legal actual permite autorităților contractante (primării, consilii județene, spitale, școli) să rezerve proceduri de achiziții (pentru servicii precum curățenie, arhivare, producție publicitară) exclusiv pentru unitățile protejate autorizate și întreprinderile sociale de inserție. Totuși, utilizarea acestui instrument rămâne marginală în administrația ieșeană.
Implementarea sistematică a acestui mecanism de către instituțiile publice ar garanta un volum minim de contracte pentru economia socială. O piață de desfacere stabilă ar permite acestor entități scalarea modelului de business și angajarea unui număr mai mare de persoane din categoriile de risc, eficientizând astfel utilizarea fondurilor publice cu scop dublu: achiziție de servicii și rezolvarea unor probleme sociale. Sustenabilitatea abordării reclamă trecerea de la susținerea declarativă la proceduri administrative concrete.
