Prezența primului și singurului cosmonaut român, Dumitru Prunariu la Iași, a transformat Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) într-un centru global de reflecție asupra explorării spațiale și diplomației științifice. Evenimentul, organizat în parteneriat cu structurile Rotary, a adus la aceeași masă reprezentanți de vârf ai mediului academic, viitori cercetători și profesioniști cu mii de ore de zbor orbital, inclusiv pe astronauta canadiană Julie Payette.
Într-o perioadă în care tensiunile geopolitice fragmentează relațiile internaționale la nivel terestru, discursurile susținute la Iași au demonstrat că știința rămâne o platformă funcțională de dialog. Detaliile tehnice ale misiunilor pe orbită, istoria formării Asociației Exploratorilor Spațiului și provocările colaborării interstatale au conturat o realitate pragmatică: progresul umanității depinde de rigoare, antrenament și fonduri constante alocate educației.
Universitatea Cuza și miza atragerii „oamenilor cu stea în frunte”
Deschiderea evenimentului a revenit mediului academic gazdă. Rectorul UAIC, Liviu Maha, a punctat importanța validării academice a profesioniștilor din domeniul aerospațial și miza practică a acestor vizite pentru infrastructura locală de cercetare. Dincolo de simpla onoare instituțională, conducerea universității urmărește integrarea expertizei internaționale în proiectele locale.
„Vă urăm bun venit la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, dumneavoastră, fiecăruia în parte și în ansamblu cluburilor Rotary. Domnul Dumitru Prunariu este deținător al titlului de Doctor Honoris Causa al universității noastre. Deci, ne bucurăm că se simte ca acasă și a și dovedit-o în timpul petrecut înainte de conferință. Sperăm să repete vizita, pentru că vom avea nevoie de ajutor în a optimiza utilizarea acestor infrastructuri, cum sunt Observatorul Astronomic sau resursele de la Facultatea de Fizică și Matematică”, a declarat Liviu Maha.
În continuarea discursului instituțional, academicianul Daniel Condurache a oferit o perspectivă mai incisivă asupra calității invitaților. El a subliniat că experiența privitului Pământului din spațiu creează o categorie profesională distinctă, capabilă să înțeleagă macro-sistemele și fragilitatea planetei.
„Avem astăzi un prilej minunat. La o primă analiză, ai putea să spui că sunt cei care au văzut stelele altcumva decât de pe Pământ. Eu cred însă că conferențiarii principali de astăzi sunt, de fapt, niște oameni din specia numită cu stea în frunte. Noi avem astăzi în Aula Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași două exemplare ale speciei umane absolut speciale. Norocul face ca unul dintre cele două personaje să fie un român”, a precizat profesorul Daniel Condurache.
Dumitru Prunariu și diplomația cosmică: fondarea Asociației Exploratorilor Spațiului
Partea centrală a dezbaterii i-a aparținut lui Dumitru Prunariu. Cosmonautul român, care a zburat în spațiu în 1981 în cadrul misiunii Soiuz 40, a explicat culisele formării Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE) în anul 1985, un moment în care Războiul Rece domina politica globală.
Fondarea asociației a reprezentat un act de curaj diplomatic asumat exclusiv de profesioniști. Inițiativa le-a aparținut astronauților americani și cosmonauților sovietici, care au decis să creeze o punte de comunicare independentă de guvernele lor.
„Ideea a venit de la un astronaut american. S-a dus la Moscova și a zis: «Băieți, hai să facem o asociație internațională. Noi, cei care am văzut Pământul din spațiul cosmic, avem aceeași viziune asupra Pământului. Nu ne interesează să dezbatem între noi probleme politice, ci pur și simplu profesionale și să avertizăm oamenii asupra pericolelor care pot paște planeta noastră»”, a relatat verbatim Dumitru Prunariu.
Dificultățile inițiale nu au fost de natură tehnică, ci de comunicare de bază. Totuși, recunoașterea reciprocă a expertizei a depășit rapid barierele lingvistice.
„Pe atunci nu știau engleză deloc niciunul. Ne uitam unii la alții și ne gândeam toți: «Păi și ăia trebuie să fie ca noi. Și noi ca ei». Și, încet-încet, cu ajutorul translatorilor la început, am început să discutăm și am găsit subiecte atât de interesante încât nu ne mai despărțeam”, a continuat cosmonautul român.
În prezent, datele arată că ASE a devenit o forță globală în elaborarea politicilor spațiale. Are peste 400 de membri din 43 de state. Prunariu a condus organizația între 2011 și 2014, iar actuala președintă este invitata sa la Iași, Julie Payette. Rigorile asociației rămân stricte, indiferent de greutatea economică a țărilor membre. Un exemplu recent este anularea congresului mondial.
„În fiecare an avem și câte un congres. Anul acesta sărim peste congres, chinezii trebuiau să-l organizeze și nu au îndeplinit de la început cerințele pe care noi le cerem”, a explicat tranșant Dumitru Prunariu, demonstrând autonomia asociației.
Zborul istoric din 1981 a fost contextualizat nu ca o reușită personală, ci ca vârful unui sistem educațional funcțional.
„Zborul meu cosmic nu a fost un episod izolat. A fost rezultatul unei acumulări. Școli bune, profesori exigenți, ingineri bine pregătiți. Generația mea, acel moment nu a fost doar o performanță individuală, a fost dovada că o țară de dimensiuni medii poate participa la marile proiecte ale umanității”, a adăugat cosmonautul.
Julie Payette: 1.800 de comutatoare, inspecția navetei și viața la gravitație zero
Prezentarea astronautei Julie Payette, fost Guvernator General al Canadei cu două zboruri spațiale majore (STS-96 pe Discovery și STS-127 pe Endeavour), a coborât explorarea spațiului din zona teoriilor direct în realitatea dură a operării tehnice.
Ea a început prin a demonta miturile privind profilul standard al unui astronaut, punând accent pe educație și determinare.
„Aș vrea să vă spun ce este un astronaut, pentru că toți suntem foarte asemănători. Ceea ce s-ar putea să nu știți este că am fost inspirată când eram copil, urmărindu-i pe americani mergând pe Lună. Dar când eram mică, nu eram americană, nu eram băiat, nu eram pilot și nu vorbeam engleză. Nu știi niciodată de unde vine inspirația, dar când apare, trebuie să acționezi”, a mărturisit Julie Payette.
Recrutată de NASA în 1996, Payette a trecut prin ani de antrenamente stricte. Operarea Navetei Spațiale a necesitat o disciplină mentală absolută, marja de eroare fiind inexistentă.
„Primul și principalul job al unui astronaut ca mine, care a zburat la bordul Navetei Spațiale, a fost să cunoască și să opereze acest vehicul. În acest cockpit frontal există 1.800 de comutatoare, cadrane, întrerupătoare de circuit diferite. Și trebuie să știi ce fac. Celor de la sol nu le place deloc dacă oprești un comutator pe care nu ar trebui să-l atingi”, a subliniat astronauta.
Detaliind a doua sa misiune, STS-127, Payette a explicat modificările procedurale drastice apărute în programele spațiale după anul 2003, subliniind prioritizarea extremă a siguranței zborului înainte de andocarea la Stația Spațială Internațională (ISS).
„Trebuie să transformăm racheta spațială care ne-a dus în spațiu într-o navă care ne va fi casă pentru următoarele două săptămâni. […] Dar înainte de a aduce echipamentele pe stație, facem o întoarcere pe spate. Motivul pentru care ne întoarcem astfel este ca astronauții din interiorul stației să facă fotografii ale părții inferioare a Navetei Spațiale, deoarece am avut un accident cu Columbia în 2003 și am pierdut echipajul din cauza unei fisuri”, a detaliat tehnic invitatul canadian.
Odată ajunși pe ISS, astronauții trăiesc o formă de globalizare perfect funcțională. Echipajele operează module din SUA, Rusia, Japonia și Europa, folosind brațul robotic canadian, dovedind că frontierele terestre își pierd complet sensul pe orbită. Misiunea STS-127 a marcat și un punct de referință istoric.
„La această misiune specifică, erau șapte oameni pe navetă, șase oameni în stație. 13 oameni în total. Un record, care se menține până astăzi, pentru numărul de oameni aflați simultan în aceeași navă spațială. Din fericire, lucrăm cu toții împreună acolo sus. Nu avem nevoie de viză sau pașaport, putem merge oriunde vrem în stație. […] Iar dacă vezi ceva comestibil plutind, deschizi gura și îl mănânci. Altfel, trebuie să-l cureți din filtrul de aer al cabinei”, a punctat Julie Payette.
