La doar câteva zile după premiera mondială de la Cannes, unde a primit 10 minute de aplauze, dar și critici împărțite, Cristian Mungiu rupe tăcerea. Într-un interviu acordat publicației Cultura la dubă, citat de OradeIași, regizorul român detaliază provocările din spatele peliculei „Fjord”. Vorbim despre un film atipic pentru cinematografia autohtonă: filmat în Norvegia, cu o distribuție internațională condusă de Sebastian Stan și Renate Reinsve, bazat pe un caz real care a zguduit societatea românească – drama familiei Bodnariu.
Deși filmele lui Cristian Mungiu sunt o prezență constantă și premiată la Cannes, regizorul recunoaște o limitare inerentă a cinematografiei autohtone. Alegerea de a filma Cristian Mungiu Fjord în afara granițelor și de a implica actori de talie internațională nu este doar o decizie artistică, ci și una pragmatică.
„Filmele mele au ajuns întotdeauna la Cannes, dar eu nu pot să ies din România dincolo de un anumit buget”, explică Mungiu. Limba română acționează ca un plafon de sticlă. „Filmele care nu sunt în engleză sunt deja filme dintr-o nișă foarte îngustă. Poate să fie cel mai popular film, dar când necesită subtitrare, e o nișă din start.”
Astfel, Fjord a apărut din dorința de a menține libertatea creativă specifică producțiilor din România, dar adresându-se unui public mai larg. „Am știut că scriu pentru Sebastian Stan”, adaugă regizorul, a cărui colaborare cu starul Marvel a fost discutată încă de la premiera newyorkeză a filmului „Bacalaureat”. Implicarea lui Stan a fost vitală: „Sincer, dacă nu l-aș fi implicat pe Sebastian, n-aș fi putut să finanțez filmul la acest nivel.”
Cazul Bodnariu: O lentilă pentru prăpastia dintre progresism și conservatorism
Subiectul filmului este puternic ancorat în realitate. Mungiu a fost marcat de mediatizarea cazului Bodnariu din Norvegia, unde copiii unei familii mixte (tată român, mamă norvegiană) au fost preluați de serviciul de protecție a copilului.
Totuși, ambiția regizorului depășește simpla ecranizare a unei știri. Cazul servește drept pretext pentru o analiză profundă a lumii contemporane. „Lumea de azi e foarte globalizată și oamenii ajung să trăiască în culturi foarte diferite de cea în care au fost educați”, observă el.
Mai mult, povestea ilustrează conflictul deschis dintre valorile tradiționale și cele noi. „La R.M.N. am început această meditație asupra condiției umane și asupra a cât de violenți suntem ca specie. Iluzia evoluției s-a cam pierdut. Există o polarizare enormă pe toate temele, de la cele religioase la cele politice și la ce înseamnă, de fapt, progres.” Mungiu ridică o problemă inconfortabilă: pot fi aplicate coercitiv valorile progresiste, din moment ce esența progresismului este libertatea de opinie?
Actoria matematică: Provocarea planului-secvență pentru starurile de la Hollywood
O marcă a „Noului val” românesc este utilizarea planului-secvență – scene lungi, filmate fără tăieturi la montaj. Pentru actori veniți din zona de mainstream, obișnuiți cu replici scurte și reluări dese, tranziția este brutală.
„E ca și cum încerci să faci un spectacol de mare precizie și după aia să-l înregistrezi”, explică Mungiu. „Când vine cineva și îți cere să te concentrezi pe 1 minut, pe 2, pe 8, împreună cu alți 8 actori în cadru și toți trebuie să fie concentrați și buni în același timp, lucrurile se complică.”
Sebastian Stan a trebuit nu doar să se adapteze acestui stil de lucru riguros, ci și să renunțe la facilitățile specifice statutului său. Fără agent, fără make-up artist personal pe platou, Stan s-a integrat în echipa restrânsă a producției. Schimbarea de look, o decizie asumată de Mungiu, a avut un scop precis: „Am vrut să folosesc talentul lui dramatic, but nu pe baza înfățișării de playboy, ci pe baza talentului.”
Șocul cultural pe platoul de filmare: Ziua de 8 ore vs. „Românul dă în brânci”
Colaborarea dintre o echipă de producție est-europeană și una nordică a scos la iveală diferențe fundamentale în abordarea muncii. Mungiu descrie cu umor „ciocnirea” dintre ritmul de lucru norvegian, strict reglementat, și obișnuința românească de a filma până la epuizare.
„La noi, o zi de filmare are câte ore ai tu nevoie să termini ce ai de făcut”, explică regizorul. „Aici suntem într-o țară cu zeci de ani de prosperitate în spate, în care totul e reglementat. Ziua de filmare are 8 ore. Noi muncim ca niște câini, până cădem sub masă, că așa suntem învățați.” Soluția a fost un compromis: zile de 10 ore, negociate în prealabil.
Chiar și așa, ingeniozitatea românească a fost necesară. Când o scenă necesita ninsoare artificială – extrem de costisitoare –, echipa a profitat de o ninsoare reală în timpul weekend-ului. S-au mobilizat rapid, într-o formulă redusă, și au filmat, fără a perturba programul de odihnă al colegilor norvegieni.
Este „Fjord” un film românesc?
Întrebarea privind identitatea națională a producției este una legitimă, dată fiind diversitatea surselor de finanțare și a distribuției. Pentru Mungiu, răspunsul este nuanțat, dar clar.
„Așa cum noi ni-l asumăm într-un mod abuziv pe Sebastian Stan ca actor român – el e un actor născut în România, care joacă prima dată în limba română –, da, e un film românesc, pentru că noi suntem principalii producători.”
Totuși, o eventuală propunere pentru Premiile Oscar ar putea deschide calea către o premieră: o candidatură comună româno-norvegiană. „Nu e un film 100% românesc, nici 100% norvegian și cu atât mai puțin de limbă engleză,” conchide regizorul.
