Muzeul Județean Buzău a reluat cercetările la situl arheologic Năeni, situat în punctul Zănoaga, după o întrerupere de peste două decenii. Situl este documentat ca reprezentând cea mai veche locuire din Epoca Bronzului identificată până în prezent în zona Subcarpaților de curbură. Conform datelor preliminare și cercetărilor anterioare, locația funcționa ca un complex destinat unor posibile practici magico-religioase, datând de aproximativ 4.000 de ani. Săpăturile au fost sistate anterior din motive de ordin financiar.
Proiectul actual de redeschidere a șantierului arheologic este derulat cu finanțarea și sprijinul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, în colaborare cu autoritățile administrației publice locale din comuna Năeni. Acest demers vizează actualizarea și extinderea datelor privind organizarea comunităților din Europa de Est în perioada respectivă.
Elementul distinctiv al sitului arheologic Năeni este reprezentat de amenajarea spațiului. Săpăturile efectuate în perioada 1982–2004 au relevat o suprafață de aproximativ 960 de metri pătrați, pavată cu piatră, amplasată într-o zonă caracterizată de un relief greu accesibil.
Daniel Costache, directorul Muzeului Județean Buzău, descrie contextul geografic și social estimat al vremii: „Trebuie să ne închipuim acea zonă împădurită și locuită, cu mai multe așezări care gravitau în zona punctelor înălțate. Într-un efort deosebit, oamenii au pavat o suprafață de aproximativ 960 de metri pătrați. Acea zonă cu atâta piatră arată clar un efort colectiv foarte mare, mai ales pentru acum 4.000 de ani.”
Volumul de muncă necesar pentru o astfel de amenajare într-o zonă izolată indică faptul că punctul Zănoaga nu avea rolul unei așezări civile comune, ci funcționa ca un spațiu cu o destinație specifică pentru comunitățile din zonă.
Funcționalitatea sitului și inventarul arheologic
Pe baza dovezilor materiale, specialiștii consideră că platforma de la Năeni era utilizată ca centru pentru ritualuri magico-religioase. Până în prezent, nu au fost identificate dovezi arheologice care să susțină ipoteza sacrificiilor umane. Cu toate acestea, inventarul descoperit până la sistarea lucrărilor în 2004 – piese care se află în prezent în custodia și expozițiile Muzeului Județean Buzău – indică o activitate constantă:
- Ceramică: Recipiente utilizate probabil în context ritualic.
- Inventar litic și metalic: Unelte și arme, depuse posibil ca ofrande, o practică documentată în Epoca Bronzului.
- Obiecte de podoabă: Elemente ce pot oferi informații privind ierarhia socială a participanților.
Conducerea Muzeului Județean menționează că aceste descoperiri susțin ipoteza desfășurării unor ceremonii religioase, probabil corelate cu ciclurile anuale sau cu venerarea unor divinități specifice perioadei.
Aspecte administrative: Sistarea și reluarea finanțării
Întreruperea campaniilor arheologice în urmă cu peste 20 de ani a fost determinată exclusiv de factori economici. „Acum 20-22 de ani, cercetările au fost oprite din lipsa resursei financiare”, a precizat Daniel Costache.
Reluarea săpăturilor în anul curent, susținută financiar de Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, permite aplicarea metodelor de cercetare moderne (precum datarea cu radiocarbon sau analizele interdisciplinare) atât asupra materialului arheologic nou descoperit, cât și asupra celui existent în colecții.
Potrivit reprezentanților Muzeului Județean Buzău, zona reprezintă „un reper pentru cercetarea dinamicii comunităților umane, a habitatului, a organizării spațiului și a schimbărilor culturale dintr-o perioadă esențială a preistoriei europene”.
Actuala campanie de săpături este planificată pentru o durată de două săptămâni. În funcție de rezultatele preliminare și de alocările bugetare viitoare, cercetările arheologice urmează să fie continuate și extinse în anul următor, având ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de cronologia și funcționalitatea sitului din spațiul carpato-dunărean.
