Echipa de arheologi formată din profesori și studenți ai Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București a reluat cercetările la situl Buridava Dacică din Ocnele Mari, județul Vâlcea, vizând în acest an o presupusă zonă fortificată, explorată sumar în urmă cu aproape 60 de ani, transmite Agerpres. Descoperirile anterioare indică faptul că așezarea era una dintre cele mai prospere din spațiul extracarpatic, bogăția sa bazându-se pe exploatarea sării.
Campania din această vară se concentrează pe o secțiune denumită „Cetatea 3”. Această arie a fost parțial cercetată în 1967 de arheologii Dumitru Berciu și Emil Moscalu, însă documentația acelei intervenții s-a pierdut. Conform declarațiilor coordonatorului cercetărilor, conferențiarul universitar doctor Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte (secția din Pitești), secțiunile deschise recent sugerează prezența unei posibile duble fortificații, incluzând un val de pământ și o palisadă.
Până în prezent, în noua zonă excavată au fost identificate gropi de stâlpi și fragmente de chirpici provenind, probabil, de la o construcție de mari dimensiuni. Arheologii precizează că, deși nu au ajuns încă la nivelul antic propriu-zis, se așteaptă ca descoperirile să confirme existența unei cetăți fortificate, clarificând astfel un aspect dezbătut în literatura de specialitate privind caracterul defensiv al Buridavei.
Bogăție susținută de „autostrada” Oltului
Cercetătorii subliniază că imaginea tradițională a unui regat dacic centralizat trebuie nuanțată. Potrivit profesorului Bărbulescu, realitatea istorică indică existența unor formațiuni politice mai mici, conduse de lideri locali. Puterea centrului de la Buridava se fundamenta pe controlul resurselor de sare și pe proximitatea râului Olt, descris drept o „autostradă a Antichității” ce facilita comerțul spre Dunăre și, implicit, cu lumea romană. Așezarea principală, care asimila comunitățile de pe o rază de 50-60 de kilometri, este estimată la o suprafață de 70-80 de hectare, din care doar o mică parte, sub 10%, a fost investigată arheologic până acum.
Prosperitatea comunității locale este evidențiată de inventarul artefactelor descoperite în campaniile precedente. Arheologul Ovidiu Udrescu menționează că așezarea de la Ocnele Mari ar putea fi cea mai mare din lumea dacică după capitala Sarmizegetusa. Bogăția locuitorilor se reflectă în calitatea și proveniența obiectelor, inclusiv a echipamentelor militare, care atestă o capacitate financiară ridicată și rețele comerciale extinse. Printre descoperiri se numără piese originare din spațiul greco-roman, din zona Mării Egee și chiar din Egipt.
Informații medicale din necropola dacică
În afara cercetărilor privind fortificațiile, campaniile anterioare s-au concentrat pe necropola așezării. Profesorul Bărbulescu consideră că cele mai valoroase informații provin din analiza resturilor osteologice. O atenție deosebită a fost acordată descoperirii a două morminte de copii (identificate în 2023 și 2025), a căror înhumare (și nu incinerare, practica obișnuită) a permis studii de specialitate.
Analizele efectuate în colaborare cu specialiști de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” și Institutul de Medicină Legală au relevat detalii despre starea de sănătate și practicile medicale ale perioadei. Astfel, s-a stabilit că unul dintre copii suferea de hidrocefalie, în timp ce pe craniul celuilalt s-au identificat urmele unei intervenții chirurgicale (trepanație), o procedură medicală complexă pentru epoca respectivă.
