Într-o perioadă în care securitatea energetică și tranziția către surse regenerabile reprezintă direcții strategice la nivel european, piața din România se confruntă cu un obstacol administrativ major: tranzacționarea speculativă a Avizelor Tehnice de Racordare (ATR). Prezent la Solar Energy Bucharest Summit, Sebastian Burduja, consilierul premierului, a atras atenția asupra rețelelor de interese care întârzie dezvoltarea sectorului verde, pledând pentru măsuri de reglementare menite să prioritizeze investitorii cu capacitate reală de execuție. Prezenta analiză detaliază mecanismul acestui blocaj, parcursul legislativ din 2024 și mizele economice ale unei eventuale reforme.
Pentru construcția și racordarea unui parc solar sau eolian la sistemul energetic național, investitorul necesită un Aviz Tehnic de Racordare (ATR) eliberat de operatorul de rețea. În ultimii ani, piața românească a înregistrat o creștere a unui fenomen speculativ: entități fără capacitate financiară susținută sau intenție directă de construcție au securizat terenuri și au obținut ATR-uri, ocupând practic capacitatea disponibilă a rețelei.
Ulterior, acești intermediari vând proiectele aflate în stadiu documentar la prețuri ridicate către investitorii finali. Această practică generează o creștere artificială a costurilor de dezvoltare și, în anumite cazuri, descurajează intrarea capitalului străin sau autohton pe piața din România. Rezultatul direct constă într-un volum de mii de megawați blocați sub formă de avize și o rețea aparent suprasaturată, în timp ce pe teren ritmul de punere în funcțiune a noilor capacități de producție rămâne lent.
Contextul legislativ din 2024: actori și decizii
Consilierul guvernamental a subliniat că actualul impas este rezultatul unei lipse de reglementare fermă. O analiză a istoricului legislativ indică faptul că încercările de asanare a pieței au existat, dar nu s-au concretizat:
- Momentul ianuarie 2024: Un proiect de lege dezbătut în Comisia de industrie din Senat propunea o soluție tehnică pentru filtrarea pieței: instituirea unor garanții financiare per megawatt la un nivel standardizat pentru toți solicitanții de ATR-uri.
- Efectul garanțiilor: Măsura ar fi condiționat obținerea avizelor de o bonitate financiară demonstrată, determinând retragerea speculanților și păstrarea exclusivă a companiilor capabile să finalizeze proiectele.
- Pozițiile instituționale: Proiectul nu a fost adoptat pe fondul lipsei de consens. Declarațiile recente indică o schimbare de poziție a companiei naționale Transelectrica (care inițial ar fi susținut măsura la nivel tehnic), fiind sugerate rezerve similare și din partea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
Consecințele acestei amânări legislative s-au tradus prin eliberarea, în ultimii doi ani, a unor ATR-uri pentru zeci de mii de megawați care riscă să nu se materializeze în parcuri operaționale, limitând astfel o piață cu un potențial major de atragere a investițiilor.
Pentru deblocarea situației, există precedente în state europene cu piețe energetice mature. Spania, confruntată cu o criză similară de speculă pe capacitatea rețelei, a implementat un cadru de reglementare strict. Autoritățile iberice au impus termene clare de execuție, garanții financiare substanțiale și condiții riguroase pentru menținerea avizelor, stabilizând astfel piața în favoarea dezvoltatorilor direcți.
Alternativele actualei administrații centrale au fost descrise de oficialul guvernamental ca fiind de natură structurală: reglementarea pieței pentru a sprijini investitorii cu capacitate reală sau menținerea unui status quo definit de „jocuri și combinații” specifice unui mediu nereglementat.
