Documentul publicat recent, cunoscut în spațiul public drept raportul Bolojan, prezintă o analiză a eficienței administrației publice centrale și locale din România. Conform datelor agregate, statul român întâmpină dificultăți în stabilirea exactă a numărului de angajați, din cauza lipsei unei baze de date unice. Cheltuielile cu personalul bugetar reprezintă în prezent 9,3% din Produsul Intern Brut (PIB). Într-o dezbatere organizată la emisiunea „România în Direct” de la postul de radio Europa FM, jurnalistul Cătălin Striblea, alături de ascultători din mediul public și privat, a analizat datele acestui raport și perspectivele unei reforme administrative.
Punctul de plecare al analizei îl reprezintă evidența angajaților plătiți din fonduri publice. Jurnalistul Cătălin Striblea a subliniat, în deschiderea emisiunii, principala problemă tehnică semnalată de documentul guvernamental: lipsa unei raportări integrate.
„Prima constatare este asta: în România nu există o bază de date unică și completă privind personalul din sectorul public. Informațiile colectate de la Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, Agenția Națională a Funcționarilor Publici diferă semnificativ și sunt greu de corelat între ele”, a explicat realizatorul emisiunii de la Europa FM.
Cifrele extrase din raportul Bolojan indică existența a aproximativ 1,18 milioane de contracte active în sistemul public, în timp ce numărul angajaților unici este de 1,1 milioane. Din aceste date reiese o situație administrativă specifică: 104.711 angajați la stat dețin două sau mai multe contracte de muncă plătite din fonduri publice.
Impactul acestui aparat de stat asupra economiei naționale este reliefat prin execuția bugetară. În anul 2024, cheltuielile cu personalul au ajuns la 164,6 miliarde de lei, echivalentul a 9,3% din PIB, în contextul în care deficitul bugetar a fost estimat la 8,6%.
Dezbaterea cetățenilor: Taxarea averilor versus reducerea aparatului de stat
Întrebarea centrală lansată în timpul emisiunii – „Stat mare cu taxe mari sau stat mic cu taxe mici?” – a generat o diversitate de opinii, reflectând viziuni diferite asupra rolului statului și a modului în care sunt colectate și cheltuite taxele.
Anumiți participanți la discuție au susținut necesitatea unui stat cu capacitate de intervenție mare, dar au propus modificarea sistemului de impozitare. Cristian, unul dintre ascultători, a argumentat că statul nu trebuie comparat cu o structură familială și a sugerat taxarea capitalului: „Sunt pentru stat puternic, eficient și transparent, cu taxe mari, dar pe avere și capital. Taxarea pe muncă trebuie să scadă, iar averile mari și veniturile excepționale, inclusiv cele de la stat, trebuie suprataxate”.
Reprezentanții mediului de afaceri și angajații din sectorul privat au subliniat disproporția dintre costurile administrative și calitatea serviciilor locale. Mihai, un antreprenor invitat în direct, a adus în discuție problema comunităților locale care generează venituri proprii reduse, oferind exemplul unor localități din județul Iași.
„Avem primării cu 500-800 de locuitori, dar cu 20-30 de persoane angajate. (…) Uite, am în față exemple din raport: printre localitățile cu cel mai mic nivel de colectare a taxelor locale se află Grajduri din Iași, cu 2%. Au aparate administrative stufoase față de bugetele pe care le au”, a declarat acesta.
Instituții publice și expertiza tehnică de la nivel local
Analiza a vizat și instituțiile deconcentrate. Același participant la emisiune a relatat experiențele din mediul privat în interacțiunea cu direcțiile județene responsabile de avizare: „Sunt instituții care ar trebui să producă studii despre calitatea solurilor sau a apei freatice. Când mergi să ceri documente pe care legea te obligă să le obții, afli că ei n-au mai produs niciun studiu din anii ’90. Tu ești obligat să respecți legea având ca parteneri instituții care nu mai funcționează”.
Perspectiva din interiorul sistemului: Probleme de eficiență și cumul de funcții
O altă perspectivă a fost oferită de angajații din sectorul public. Vali, un funcționar public, a indicat factorul politic și modul de organizare internă drept principale cauze ale ineficienței administrative.
„O problemă la stat este ineficiența muncii. Ne bântuie nepotismele și politrucii de la partide. (…) Vă dați seama că unul eficient din birou trebuie să muncească și pentru celălalt, pentru a duce munca mai departe. Știți cum e un director care are o secretară și trei angajați, iar din trei trage la căruță doar unul? Este o problemă a sistemului bugetar”, a precizat acesta. El a exemplificat și situațiile de cumul de funcții, menționând cazul unui angajat care însumează o normă întreagă la o facultate cu alte norme parțiale la nivel local.
În privința soluțiilor, unii participanți au sugerat că o reducere bruscă de personal ar putea crea dezechilibre pe piața muncii. Alexandra, reprezentantă a mediului privat, a propus comasarea administrativă sprijinită de ieșirile naturale din sistem și de digitalizare.
„Între 50% și 60% dintre angajații statului se vor pensiona în următorii 15 ani. Dacă nu mai angajăm oameni în locul lor, numărul se subțiază semnificativ. Tu nu trebuie să dai niciun angajat afară, ci la următoarele alegeri să ai un singur primar în zonă. Angajații rămân pe posturi, dar oamenii își rezolvă hârtiile pentru că statul este digitalizat”, a argumentat aceasta.
Deși raportul Bolojan pune la dispoziția decidenților un set de date clare privind organizarea sistemului bugetar, perspectivele implementării unor măsuri structurale au fost privite cu rezervă în cadrul emisiunii. Cătălin Striblea a încheiat dezbaterea subliniind probabilitatea redusă ca o reformă de amploare să fie asumată politic pe termen scurt.
„Esența acestei prăbușiri de coaliție și ce ați văzut cu Bolojan a fost tocmai să nu se schimbe nimic. Viitorul guvern fie nu va vrea, fie nu va avea puterea să schimbe ceva. Cu ceea ce se pregătește acum în laboratoarele politice, România poate să uite de necesarele sale reforme pentru următorii 2-3 ani. Așadar, reforma s-a încheiat înainte de a începe”, a concluzionat jurnalistul Cătălin Striblea.
