O recentă deplasare pe ruta internă București – Cluj-Napoca a readus în atenția publică problema eficienței managementului din companiile de stat, atrăgând reacții contondente din spațiul economic. Sub întrebarea retorică „Până când să vă mai suportăm?”, analistul Iancu Guda a analizat operatorul național Tarom în raport cu competitorii privați. Datele evidențiază diferențe semnificative de productivitate, calitatea serviciilor și o raportare financiară pe care expertul o cataloghează drept „cosmetizată”. Într-o perioadă marcată de necesitatea optimizării bugetare, analiza oferă o perspectivă asupra mecanismelor de funcționare a companiilor de stat și a deciziilor politice privind piața de capital.
Baza analizei o constituie comparația directă între zborul operat de compania privată Animawings și ofertele clasice Tarom, ilustrată direct din perspectiva pasagerului plătitor.
Conform datelor prezentate de economist, biletul achiziționat de la operatorul privat a fost „mai ieftin cu cca 10% vs Tarom”, oferind însă un produs net superior. Analistul descrie experiența privată ca incluzând „aeronavă nouă, aer condiționat, parfum de calitate, servire gustare […] și încărcare dispozitive electronice în zbor”.
În contrast, operarea Tarom pe rutele interne este descrisă ca fiind deficitară: „aeronavă veche, poate prinzi chiar ATR cu elice, fără servire în avion, aer condiționat foarte slab și îl miroși pe vecinul”. Aceste diferențe comerciale directe, notează analistul, sunt doar efectul vizibil al unei discrepanțe mult mai profunde la nivelul modelelor de business și al eficienței operaționale.
Datele operaționale: Productivitatea muncii și „profitul cosmetizat”
Analizând bilanțurile contabile și indicatorii de personal pentru anul 2024, datele subliniază diferențe de productivitate între operatorul de stat și competitorii săi:
- Modelul Animawings: Operează cu „de 16 ori mai puțini angajați, dar venituri de 10 ori mai mici, deci productivitate mai bună”, compania obținând un profit estimat la 1%, cu perspective de creștere.
- Modelul Wizz Air: Deși are „de 8 ori mai mulți angajați” decât Tarom, operatorul low-cost înregistrează „venituri de 20 de ori mai mari, profitabili an de an”.
- Modelul Tarom: Expertul indică un personal supradimensionat, cu „minimum 40% angajați în plus”, și atrage atenția asupra unei pierderi „cumulate de 15% din vânzări începând cu 2022”, excluzând anii afectați de restricțiile pandemice.
Cu toate acestea, bilanțul Tarom pentru anul 2024 înregistrează un rezultat pozitiv. Iancu Guda demontează acest indicator, argumentând că „profitul din 2024 este cosmetizat”. Concret, compania a vândut un activ esențial – ruta și sloturile de operare pe aeroportul Heathrow din Londra –, acoperind astfel ceea ce analistul numește o „pierdere operațională recurentă”. Mai grav, subliniază acesta, pe baza acestei tranzacții singulare (one-off), „membrii CA și managementul și-au crescut salariile recurente perpetuu cu peste 50%”.
Situația operatorului național este prezentată ca simptom al unui model de guvernanță specific entităților deținute de stat, protejat prin inițiative legislative. Analiza atrage atenția asupra unei decizii recente cu impact sistemic: interzicerea listării la Bursa de Valori București (BVB) a companiilor de stat.
„Între timp, la propunerea PSD, cu susținerea AUR, se interzice listarea la BVB a companiilor de stat până la finalul anului 2027”, notează Iancu Guda. Această amânare are loc în ciuda evidențelor economice, analistul punctând că „ABSOLUT TOATE companiile deținute majoritar de stat, dar listate minoritar la bursă, au performat mult mai bine după listare”.
