Festivitățile de deschidere a noului an școlar au păstrat, în mare parte, formatul tradițional al deceniilor trecute, punând în evidență discursurile oficialităților locale în detrimentul unei abordări centrate pe nevoile și așteptările elevilor aflați în prima zi de școală. Formatul clasic al acestor evenimente readuce în spațiul public dezbaterea privind necesitatea modernizării abordării educaționale chiar din momentul primului contact al copiilor cu mediul școlar.
Evenimentele de marcare a începutului de an școlar s-au desfășurat după tiparul binecunoscut: organizarea elevilor și părinților în careu, prezența reprezentanților autorităților locale, a conducerii instituțiilor de învățământ și a reprezentanților cultelor religioase.
Această abordare este criticată de unii părinți, care o percep ca pe o întoarcere în timp. „Parcă am jucat în filmul Mașina timpului”, afirmă Marian Lungu, un părinte prezent la deschiderea anului școlar, adăugând că festivitatea a părut o înșiruire de „aceeași așezare de ani de zile în careu, aceleași discursuri, aceleași formule rostite de adulți în fața unor copii care […] abia așteptau să se termine odată circul și să intre-n clase”.
Un element central al acestor festivități l-au constituit alocuțiunile reprezentanților administrației locale, care au inclus frecvent mențiuni referitoare la realizările administrative. Aspectele legate strict de procesul educațional au ocupat un spațiu mai restrâns. „S-a trecut în revistă și palmaresul primarului care a primit multe mulțumiri și plecăciuni grețoase, s-a spălat multă varză politică, s-au spus – da mai puțin, lucruri frumoase despre educație și despre viitor”, mai susține Marian Lungu.
Acest mod de organizare transformă elevii, aflați la un prim contact important cu mediul în care urmează să se formeze, în spectatori ai unor proceduri formale. Astfel, prima zi de școală devine, potrivit aceleiași opinii, „o lecție despre stat în formație, tăcere și ascultare”, în loc să reprezinte „bucuria de a reveni sau de a păși pentru prima dată într-un loc în care va învăța să întrebe, să descopere, să gândească”.
Interacțiunea reală a copiilor cu mediul educațional, cu profesorii și colegii, se materializează de obicei abia după încheierea festivităților oficiale și intrarea efectivă în sălile de clasă, „unde e de fapt, școala”, consideră părintele citat, punctând că acolo se regăsesc „întrebările lor, emoțiile lor, curiozitatea lor și munca profesorilor”.
Modul de desfășurare a acestor ceremonii continuă să ridice semne de întrebare cu privire la necesitatea adaptării lor, astfel încât mesajul transmis în prima zi de școală să fie orientat cu precădere spre elevi și spre susținerea actului educațional, diminuând ponderea reprezentării politice și administrative.
