În ultimele zile ale lui iunie 1941, la Iași au fost uciși sau deportați peste 13.266 de evrei, potrivit Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România. Pogromul de la Iași a durat din noaptea de 28 iunie până pe 30 iunie, a continuat în două trenuri care au rătăcit zile întregi prin Moldova și Muntenia și a șters aproximativ o treime din comunitatea evreiască a orașului. E cel mai sângeros episod din istoria Iașului.
Pentru a înțelege dimensiunea, trebuie văzut cum arăta orașul înainte. La recensământul din 1930, la Iași trăiau 35.465 de evrei, 30% din populație, potrivit Yad Vashem. În câteva zile, unul din trei a dispărut.
Zvonul care a precedat masacrul
Pe 22 iunie 1941, România a intrat în război alături de Germania nazistă, împotriva Uniunii Sovietice. Iașul se afla la câțiva kilometri de front. Pe 24 iunie, aviația sovietică a bombardat orașul, cu pagube mici. Pe 26 iunie a urmat un al doilea bombardament, mult mai greu: aproximativ 600 de morți, dintre care 38 de evrei.
Prin oraș a început să circule un zvon: evreii ar fi făcut semnale avioanelor sovietice. Autoritățile au acuzat oficial comunitatea de sabotaj. În zilele dinainte, casele creștinilor au fost marcate cu cruci, iar bărbați evrei au fost obligați să sape gropi mari în Cimitirul Evreiesc.
Pe 27 iunie, mareșalul Ion Antonescu l-a sunat pe colonelul Constantin Lupu, comandantul garnizoanei Iași. Ordinul transmis la telefon, citat în documentele procesului de după război, era să „curețe Iașul de populația sa evreiască”.
Acuzația de sabotaj a fost folosită ca justificare după ce totul era pregătit. Istoricul și deputatul PNL Alexandru Muraru a descris acest mecanism într-un articol de opinie publicat pe Digi24 la împlinirea a 85 de ani de la pogrom:
„Statul a ucis mii de oameni, apoi a mințit despre motivul pentru care îi ucisese.”
Alexandru Muraru, deputat PNL și istoric, 29 iunie 2026
„Duminica neagră”
Vânătoarea a început în noaptea de 28 spre 29 iunie. Au participat Poliția Iași, unități de poliție și jandarmerie din Basarabia, soldați români și germani, agenți ai Serviciului Special de Informații, legionari eliberați din închisoare și localnici înarmați. Mii de oameni au fost uciși în case și pe străzi. Alte mii au fost arestați și duși la Chestura Poliției.
Pe 29 iunie, zi rămasă în istorie drept „Duminica neagră”, polițiștii au împărțit într-un cartier evreiesc bilete pe care scria „Liber”, ca să-i scoată pe oameni din pivnițe și ascunzători. Cei care au venit la Chestură cu biletele în mână au fost reținuți în curte, iar acolo s-a tras în mulțime. Până la prânz, aproximativ 3.500 de evrei fuseseră arestați.
Una dintre cele mai cunoscute fotografii ale pogromului arată opt oameni împușcați în fața prăvăliei „Frații Hirschensohn”. Timp de 72 de ani s-a crezut că e vorba de familia Marcusohn. Istoricul Adrian Cioflâncă a stabilit că victimele erau opt evrei din familiile Leibovici și Mendelsohn, luați de pe strada Lozonschi nr. 4. Printre ei se afla Alexandru Mendelsohn, un copil de aproximativ un an.
Au existat și oameni care au încercat să-i apere. Inginerul Naum, preotul Răzmeriță și strungarul Ioan Gheorghiu au fost uciși pentru că au luat apărarea vecinilor evrei.
„Germanii au deschis focul cu mâinile românilor.”
Rașela (Coca) Palmon, supraviețuitoare a pogromului, la comemorarea din iunie 2026
Trenurile care nu duceau nicăieri
Pe 30 iunie, supraviețuitorii din curtea Chesturii au fost mânați spre gară și urcați în vagoane de marfă, câte peste o sută de oameni într-un vagon. Cei care se mișcau prea încet erau împușcați. Vagoanele au fost sigilate, iar două trenuri au plecat din Iași.
Primul a pornit spre Călărași, în sudul țării, cu aproximativ 5.000 de oameni. A mers șapte zile, dus și întors între gări, fără apă, în căldura de iulie. La destinație au coborât vii 1.011 oameni. Poliția a numărat 1.258 de cadavre, iar alte sute de trupuri fuseseră aruncate din vagoane pe drum, la Mircești, Roman, Săbăoani și Inotești.
Al doilea tren a mers spre Podu Iloaiei, la aproximativ 15 kilometri de Iași. Din circa 2.700 de oameni, au coborât vii aproximativ 700.
În gara din Roman, în noaptea de 2 spre 3 iulie 1941, Viorica Agarici, fosta președintă a Crucii Roșii din oraș, a auzit strigătele din vagoanele sigilate. A cerut paznicilor să le deschidă și le-a dat deportaților apă și mâncare. Câțiva dintre ei au supraviețuit datorită ei. A fost îndepărtată din funcție la scurt timp după aceea. În 1983, Yad Vashem a recunoscut-o drept Drept între Popoare.
Procesul, achitările și raportul din 2004
În 1946, Tribunalele Poporului au judecat 57 de persoane pentru pogrom: militari de rang înalt, prefectul județului, primarul Iașului, civili și jandarmi. Au depus mărturie 165 de martori, cei mai mulți supraviețuitori. Ion Antonescu a fost executat în același an, condamnat pentru crime de război. 23 de inculpați au primit închisoare pe viață cu muncă silnică.
Istoria juridică nu s-a oprit aici. În 1997, doi dintre colonelii condamnați, Radu Dinulescu și Gheorghe Petrescu, au fost achitați definitiv. Documente de arhivă apărute ulterior au arătat că fuseseră implicați în deportările în Transnistria.
Statul român a recunoscut oficial amploarea crimelor abia pe 11 noiembrie 2004, când Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de laureatul Nobel Elie Wiesel, și-a predat raportul președintelui Ion Iliescu. Raportul a stabilit cifra de peste 13.266 de victime. Comunitatea evreiască din Iași estimează aproape 15.000. Germania a acceptat să plătească despăgubiri supraviețuitorilor pogromului abia în 2017.
Gropile din Pădurea Vulturi
Crimele din vara lui 1941 nu s-au oprit în oraș. În 2010, în Pădurea Vulturi din comuna Popricani, la câțiva kilometri de Iași, a fost descoperită o groapă comună cu rămășițele a 36 de oameni. În 2019 a fost găsită a doua, cu cel puțin 22 de victime. Erau evrei din Târgu Sculeni, aduși acolo în primele săptămâni ale războiului și uciși prin împușcare sau cu obiecte tăioase. Printre ei erau femei și copii între doi și 16 ani.
Ancheta Parchetului Militar Iași a durat aproape 15 ani și a combinat arheologia, medicina legală și mărturiile martorilor. O parte dintre autori au fost identificați ca militari din Regimentul 6 Vânători. Concluzia procurorilor a fost genocid. Dosarul a fost închis fără inculpați, pentru că autorii identificați au murit între timp.
Muzeul din curtea Chesturii
Clădirea fostei Chesturi a Poliției, de pe strada Vasile Alecsandri, unde au fost adunați evreii în „Duminica neagră”, găzduiește din 29 iunie 2021 Muzeul Pogromului de la Iași. Expoziția a fost realizată cu sprijinul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și al Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington. Vizitatorii văd imagini de arhivă despre masacrul din oraș și despre trenurile morții, o hologramă a supraviețuitorului Iancu Țucărman, Registrul Victimelor și obiecte găsite în gropile comune de la Vulturi.
Ideea muzeului a apărut în 2012, dintr-o colaborare între istoricul Radu Ioanid, Paul Shapiro de la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington și conducerea liberală de atunci a județului, ca responsabil actualul deputatul PNL Alexandru Muraru.
Pentru curtea în care se trăsese în mulțime existase și varianta unei parcări. Muraru și fratele său geamăn, Andrei Muraru, au făcut campanie pentru păstrarea locului. Alexandru Muraru a povestit în 2023, pentru The Telegraph, că a aflat de pogrom de la bunicul său, care văzuse „râuri de sânge” curgând din clădirea poliției.
„Unii ar fi făcut în acea curte o parcare. Noi am ales memoria.”
Alexandru Muraru, deputat PNL, în fața delegației israeliene, Iași, 28 iunie 2026
Între 2021 și 2023, Muraru a fost reprezentantul special al Guvernului României pentru promovarea politicilor de memorie și combaterea antisemitismului și xenofobiei. Muzeul a fost inaugurat în primul an al mandatului său.
Pogromul de la Iași, 85 de ani mai târziu
Pe 28 iunie 2026, președintele Israelului, Isaac Herzog, și-a început vizita oficială în România la Iași. Prima oprire a fost Muzeul Pogromului, unde ghid i-a fost Alexandru Muraru. La finalul vizitei, Herzog a dezvelit o placă memorială și a spus că se află în locul în care „a început totul”.
Ceremonia de comemorare a avut loc la Cimitirul Evreiesc, unde au venit oficiali români și israelieni, reprezentanți ai comunității evreiești și supraviețuitori. Marșul Vieții a pornit din cartierul Păcurari spre cimitir. Herzog a rostit rugăciunea Kaddish în memoria victimelor și a pus întrebarea la care istoricii încă lucrează:
„Cum poate fi înțeleasă o asemenea cruzime, răspândită în întreaga societate?”
Isaac Herzog, președintele Israelului, Iași, 28 iunie 2026
Cu ocazia comemorării, rămășițele a 22 de evrei uciși în Pogromul de la Iași, scoase din gropile comune de la Vulturi, au fost reînhumate în Cimitirul Evreiesc. A doua zi, Herzog s-a întâlnit cu președintele Nicușor Dan la Palatul Cotroceni și a vorbit în plenul reunit al Parlamentului.
