Jurnalistul Moise Guran a formulat o serie de ipoteze privind motivele din spatele presupuselor imixtiuni ale administrației Donald Trump în politica europeană și românească, pe fondul dezvăluirilor recente din publicația Wall Street Journal. Într-o analiză recentă, Guran sugerează că demiterea Guvernului condus de Ilie Bolojan ar fi fost orchestrată pentru a facilita controlul unor grupuri de interese americane asupra resurselor de gaze naturale din Marea Neagră.
Potrivit jurnalistului, apropiații președintelui american Donald Trump ar urmări să obțină acces la gazele extrase de România. Guran speculează că aceștia doresc gazele „mult mai ieftine, exploatate de noi, dar vândute cumva de ei, într-un mix care fie le-ar reduce lor prețul final pentru gazele naturale aduse pe vapor din SUA, fie (mai probabil) le va maximiza profitul”. El descrie persoanele din anturajul administrației Trump în termeni duri, afirmând că SUA sub conducerea lui Trump „nu are parteneri ci doar sateliți”.
Prezența militară americană și exploatarea resurselor
În analiza sa, Moise Guran face o legătură directă între deciziile privind prezența militară americană în România și interesele legate de proiectul de exploatare Neptun Deep. Jurnalistul sugerează că incertitudinile privind staționarea trupelor SUA și incidentele implicând drone rusești în proximitatea platformelor maritime ar putea fi folosite ca instrumente de presiune.
Scopul final, susține acesta, ar fi condiționarea exploatării resurselor de gaze, afirmând că se creează un context în care „nu o să putem exploata gazele alea decât împreună cu ei, pentru că Trump e prieten cu Putin”. Această dinamică este descrisă de jurnalist drept o metodă prin care cele două state pot extrage beneficii de la statele aliate vulnerabile, o situație în care „fraierii trebuie să plătească iar ei să încaseze”.
O altă temă abordată de Moise Guran este poziționarea președintelui Nicușor Dan. Guran susține că orientarea proamericană a șefului statului ar fi fost inițial stimulată de anumite cercuri de influență, dar consideră că, în prezent, acțiunile președintelui sunt dictate de o stare de temere. El îl descrie pe Nicușor Dan drept „un președinte paralizat de frică, incapabil să se miște mai mult către Europa (cum a încercat Bolojan și a și devenit victima acestei încercări)”.
Guran ridică semne de întrebare cu privire la calitatea informațiilor primite de președinte de la serviciile de informații românești, pe care le caracterizează drept un sistem „corupt”, despre care afirmă că „pur și simplu nu a fost capabil să-i ofere alte soluții decât îngenuncherea României”. Mai mult, jurnalistul formulează ipoteza că președintele ar putea răspunde „nu doar politic, ci și penal”, acuzându-l că „de câteva luni el subminează puterea executivă cu un input/stimulent străin”.
Moise Guran concluzionează că securitatea și independența energetică a României necesită „evaluări profesioniste, o diplomație capabilă, aliați veritabili așa cum europenii chiar sunt”, respingând ideea unei dependențe bazate pe „spaimă”.
Rolul partidelor politice și întâlnirile neoficiale
Jurnalistul a abordat și rolul partidelor suveraniste și al formațiunilor politice tradiționale în criza politică, referindu-se specific la AUR și PSD. Guran susține că aceștia ar fi acționat „cel mai probabil conștienți de ceea ce fac”.
Pentru a-și susține afirmațiile, Moise Guran face referire la o întâlnire care ar fi avut loc la sfârșitul lunii martie, menționând prezența liderului PSD Sorin Grindeanu, a unui ambasador român, a unor reprezentanți asociați partidului AUR și a unor consilieri prezidențiali. Jurnalistul îi califică pe participanți drept „trădători și atât”, considerând că demiterea Guvernului în numele „suferinței poporului” reprezintă o acțiune disimulată.
În încheierea analizei sale, Guran a distribuit o fotografie de la presupusa întâlnire, exprimându-și convingerea că imaginile au fost realizate de un „serviciu secret european”, deși nu exclude total varianta implicării unui serviciu românesc.
