Femeile din România vor avea dreptul legal, prin modificarea adusă la legea pacientului, la o persoană de sprijin la naștere în toate unitățile medicale de stat. O schimbare legislativă care vine ca răspuns la un fenomen sistemic, documentat tot mai des în ultimii ani: violența obstetrică. De la însoțitori plătiți în privat la izolarea din spitalele publice, noua reglementare încearcă să aducă actul nașterii din România la standardele europene privind asistența medicală maternă.
Prezența unui partener, a unei mame, a unei moașe sau a unei doule în timpul travaliului este o practică uzuală în țări precum Franța, Marea Britanie, Ungaria sau Polonia. În spitalele de stat din România, însă, acest drept nu a fost garantat unitar, lăsând opțiunea unui însoțitor, în multe cazuri, doar pacientelor care au ales sistemul medical privat.
Ce prevăd noile modificări la Legea drepturilor pacientului
Proiectul de modificare legislativă, inițiat de senatoarea USR Ruxandra Cibu-Deaconu, propune introducerea a două articole în Legea drepturilor pacientului:
- Garantarea dreptului femeii însărcinate de a fi însoțită de o persoană de sprijin la alegere (partener, mamă, prietenă, moașă etc.) pe durata travaliului și a nașterii.
- Garantarea explicită a „dreptului la respectarea demnității, intimității și vieții private” în contextul serviciilor de maternitate.
Aceste măsuri se aliniază cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care atestă că prezența unui însoțitor ales de mamă îmbunătățește atât experiența nașterii, cât și rezultatele medicale.
Izolarea pacientei în timpul travaliului a fost identificată drept un factor de risc pentru apariția abuzurilor. Jurnalista Luiza Vasiliu a documentat amplu acest fenomen, inițiind în toamna anului 2024 un apel la mărturii pe platforma Snoop.ro. Răspunsul a evidențiat o problemă de amploare națională.
„În urma apelului la mărturii pe care l-am lansat în toamna lui 2024, am primit aproape 700 de istorii personale, majoritatea înfiorătoare, despre condițiile în care se naște în România”, explică Luiza Vasiliu. Aceste relatări confirmă datele dintr-un studiu publicat în același an de Asociația Moașelor Independente, care arată că cel puțin jumătate dintre femeile chestionate au fost supuse unor proceduri medicale fără a primi explicații și fără consimțământ informat.
Mărturiile culese de jurnalistă documentează o serie de practici abuzive: violență verbală și fizică, atitudini umilitoare, separarea nejustificată de nou-născut, refuzul medicației pentru managementul durerii, proceduri brutale și intervenții chirurgicale („tăieturi și cusături pe viu”).
Vulnerabilitatea extremă a pacientelor izolate este rezumată de declarația uneia dintre mamele care au răspuns apelului: „Aș fi vrut ca soțul meu să fie acolo, să mă țină de mână… Când credeam că mor, eram singură.”
De ce este necesară intervenția legislativă
Măsura garantării unui însoțitor trebuie analizată și în contextul unor statistici naționale privind sănătatea maternă și infantilă, capitole la care România înregistrează deficiențe majore:
- Mortalitatea infantilă: Conform datelor Eurostat, România menține cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană.
- Mortalitatea maternă: Rata națională este dublă față de media țărilor din blocul comunitar.
Așa cum notează și Luiza Vasiliu, o singură modificare legislativă nu va rezolva „peste noapte” aceste dezechilibre statistice profunde, dar reprezintă un instrument juridic concret, aducând „un pic de umanitate și de demnitate” în sala de nașteri.
Un aspect notabil al acestei modificări legislative este punctul său de plecare. Inițiativa senatoarei Ruxandra Cibu-Deaconu a apărut ca reacție directă la investigațiile de presă. În martie 2024, aceasta a organizat la Senat prima masă rotundă pe tema violenței obstetrice, punând subiectul pe agenda publică.
Luiza Vasiliu descrie reacția sistemului de până acum ca fiind una caracterizată de opacitate: „Ministerul Sănătății refuză să-mi răspundă de două luni, iar de la cele mai mari maternități din București am scos informațiile cu cleștele”. Astfel, transpunerea constatărilor jurnalistice într-un proiect de lege a reprezentat o excepție de la regulă. Senatoarea i-a transmis jurnalistei că tocmai preluarea acestor „teme care dor” este motivul implicării sale politice.
Adoptarea legii și includerea dreptului la o persoană de sprijin la naștere așteaptă acum votul Parlamentului. Între timp, asociațiile de profil, precum Asociația Moașelor Independente, a căror muncă pentru un tratament demn este considerată vitală, militează și pentru decontarea serviciilor lor de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, o măsură care ar spori calitatea asistenței medicale materne în România.
