Inteligența artificială nu mai reprezintă doar un scenariu de film SF, ci o realitate cotidiană care sapă o prăpastie adâncă în societatea românească. Un sondaj național publicat recent de INSCOP Research ne arată clar că, în primele zile ale lunii martie 2026, România digitală este fracturată între tinerii din marile orașe, care au integrat algoritmii în rutina zilnică, și o majoritate tăcută, vulnerabilă socio-economic, care privește tehnologia cu o suspiciune amestecată cu teama pierderii locului de muncă. Pentru un centru universitar și pol IT de calibrul Iașului, datele reprezintă un semnal de alarmă despre cum inegalitatea educațională se traduce, inevitabil, în inegalitate tehnologică.
Un sfert de țară trăiește în viitor, restul au rămas în off-line
Dincolo de discursurile despre inovație și digitalizare guvernamentală, realitatea din teren ne arată o adopție extrem de polarizată a noilor tehnologii. Datele culese în perioada 2-6 martie 2026 arată că peste 41% dintre români nu au interacționat niciodată cu platforme sau aplicații bazate pe inteligență artificială (AI). La polul opus, un sfert din populație (24,8%) folosește aceste instrumente în fiecare zi.
Radiografia demografică a acestui clivaj este, poate, cel mai bun indicator al modului în care educația și mediul de rezidență dictează accesul la oportunități:
- Cei care ignoră sau evită AI-ul (41,6%): Sunt predominant persoane cu vârsta de peste 60 de ani, cetățeni cu studii primare și locuitori din mediul rural. Din punct de vedere al simpatiilor politice, în această categorie se regăsesc preponderent votanții PSD.
- Utilizatorii fideli, „zilnici” (24,8%): Formează o minoritate activă, educată, compusă din tineri și adulți între 18 și 44 de ani, absolvenți de studii superioare, care locuiesc în Capitală sau în marile aglomerări urbane (precum Iași, Cluj sau Timișoara). Politic, aceștia se suprapun în mare parte cu electoratul USR.
- Utilizatorii moderați: Cei care apelează la AI de câteva ori pe săptămână (17%) vin puternic din mediul privat, în timp ce angajații de la stat folosesc tehnologia mai degrabă sporadic, de câteva ori pe lună.
Paradoxul tehnologic: O folosim pentru eficiență, dar ne lipsește încrederea
Un aspect fascinant scos la iveală de cercetare este „relația de conveniență” pe care românii o au cu inteligența artificială. Faptul că utilizăm algoritmii nu înseamnă că le și credităm rezultatele.
Doar o proporție fragilă de 24,3% (2,9% foarte multă și 21,4% destul de multă) dintre români declară că au încredere în informațiile generate de AI. În schimb, o majoritate covârșitoare de peste 70% se declară sceptică (44,1% au puțină încredere, iar 26,7% deloc).
Chiar și în rândul tinerilor și al profesioniștilor din sectorul privat – cei care folosesc aceste instrumente constant – persistă o atitudine prudentă. Această neîncredere cronică poate fi tradusă printr-o adopție strict utilitară: românul folosește AI-ul pentru a-și ușura munca de birou sau pentru a rezolva task-uri rapide, dar refuză să îi delege decizii importante sau să ia de bună orice informație livrată pe ecran.
Academicianul Daniel Condurache, a precizat de mai multe ori cu „inteligența artificială nu a apărut de ieri de ani”, în studii sale, interviuri și chiar studenților. Face o paralelă dintre media tradiționlă și mediile online și rețelele sociale. „Elementele de Inteligență Artificială sunt de foarte multă vreme. În 1948, un american a avut un exercițiu de Inteligență Artificială cu un șoricel care mergea printr-un labirint și, tot greșind, reușea să facă labirintul. Deci ideea de Inteligență Artificială este mult mai veche, vine de la părinții fondatori ai calculului, atunci a apărut cautarea cu scor, linkul gasit de spideri din inteligența artificială era un scor. Majoritatea instrumentelor de comunicare din secolul XX au avut, inițial, utilitate militară. Cei de la Google, de exemplu, au înteles ca pot face bani din fiecare căutare pe internet”, spune acad. Daniel Condurache. Acesta spune că a fost martor când meserii din zona presei și nu numai s-au stins și dă exemplu tipografia.
Media va dispărea treptat, știrile pot fi furnizate de Inteligența Artificială, se pot furniza imagini și sunete. Totuși consideră că deocamdată un om și în special un jurnalist trebuie să învețe să spună povestea pe care nu o poate spune Inteligența Artficială, ceea ce le spune și studenților în cadrul cursurilor de la specializarea Jurnalism, a Facultății de Litere a Universității „Alexandru ioan Cuza” Iași.
Spectrul șomajului digital sau cum anxietatea socială dictează frica de AI
Când vine vorba despre impactul AI asupra pieței muncii, Barometrul INSCOP demontează un mit: nu corporatiștii și programatorii se tem de inteligența artificială, ci exact categoriile care interacționează cel mai puțin cu ea.
Aproximativ o treime dintre români (33,7%) sunt foarte sau destul de îngrijorați de perspectiva de a-și pierde locul de muncă din cauza algoritmilor. Profilul „speriatului de tehnologie” este dominat de:
- Persoane de peste 60 de ani și angajați cu educație primară.
- Locuitori ai mediului rural, unde locurile de muncă sunt oricum precare.
- Din punct de vedere politic, anxietatea tehnologică atinge cote maxime în rândul votanților AUR.
De cealaltă parte, 63,6% dintre respondenți sunt liniștiți cu privire la viitorul profesiei lor. Sunt bărbații, tinerii sub 45 de ani, cei cu studii superioare și utilizatorii constanți ai tehnologiei.
Pentru autoritățile locale și decidenții din educație, concluzia este inechivocă: tehnologia nu așteaptă pe nimeni. Fără politici clare de alfabetizare digitală, inclusiv pentru adulți, inteligența artificială nu va face decât să accentueze clivajele sociale deja dramatice din societatea românească.
(Datele au fost culese de INSCOP Research în perioada 2-6 martie 2026, pe un eșantion de 1100 de persoane, marja de eroare fiind de ±3%).
