Eurostat a publicat joi cele mai recente proiecții demografice pe termen lung pentru statele membre ale Uniunii Europene. Conform datelor, România1 va înregistra o scădere a populației cu aproape un sfert (24,3%), ajungând de la 19,04 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2025, la 14,40 milioane în anul 2100. Dincolo de variația absolută a numărului de cetățeni, raportul indică o modificare structurală a piramidei vârstelor, caracterizată prin reducerea populației active și dublarea ponderii persoanelor de peste 65 de ani, aspect care va genera adaptări obligatorii pe piața muncii și în sistemele de asigurări sociale.
Contracția demografică este o tendință generalizată la nivelul Uniunii Europene, însă ritmul și proporțiile variază semnificativ între regiuni. Per ansamblu, populația UE este proiectată să scadă cu 11,7% (53 de milioane de persoane) până în 2100, de la un vârf estimat de 453,3 milioane în anul 2029, la un nivel de 398,8 milioane la finalul secolului.
Analiza comparativă a datelor evidențiază diferențe clare între statele membre:
- Contracție superioară mediei în România: Scăderea prognozată de 24,3% plasează România printre statele cu o depopulare accelerată.
- Declin pronunțat în statele baltice și Polonia: Cele mai ample reduceri de populație se vor înregistra în Letonia (-33,9%), Lituania (-33,4%) și Polonia (-31,6%).
- Evoluții moderate în Europa de Vest: Populația Germaniei, care va rămâne cea mai mare țară din UE, se va reduce cu aproximativ 10% (de la 83,6 milioane la 74,7 milioane), în timp ce Franța va înregistra o scădere sub pragul de 5% (ajungând la 67,2 milioane).
- Excepții statistice: Spania va înregistra un ușor spor demografic, proiecțiile indicând o creștere de la 49,1 milioane la 49,8 milioane de locuitori.
Modificarea structurii pe grupe de vârstă: Îmbătrânirea demografică
Raportul Eurostat evidențiază o accelerare a procesului de îmbătrânire a populației la nivel european, fenomen care va modifica raporturile dintre categoriile de vârstă. Vârsta mediană a populației UE va crește cu 6,6 ani în intervalul 2025–2100.
Structura procentuală a populației la nivelul blocului comunitar va suferi următoarele transformări:
- Reducerea bazei tinere: Ponderea segmentului cuprins între 0 și 19 ani va scădea de la 20% în prezent, la 17% în anul 2100.
- Contracția populației active: Segmentul persoanelor în vârstă de muncă (20-64 de ani) se va diminua de la 58% la 50%. Practic, proporția celor care contribuie activ la economie se va rezuma la jumătate din totalul populației.
- Extinderea segmentului de seniori: Grupa de vârstă 65+ va cunoaște o creștere considerabilă, dublându-și ponderea de la 12,4% (67,9 milioane de persoane în 2025) la 33,6% (133,8 milioane de persoane în 2100). Aceasta este singura grupă demografică principală de vârstă cu o creștere estimată în termeni absoluți și relativi.
Pentru România, o scădere a populației totale dublată de o schimbare a echilibrului între generații ridică problema ratei de dependență (raportul dintre populația inactivă și cea activă).
Pe termen mediu și lung, o structură demografică în care 50% din populație susține economic restul categoriilor (printre care 33,6% pensionari) va exercita presiuni fiscale suplimentare asupra bugetului de stat. Funcționarea actualului sistem public de pensii (Pilonul I), bazat pe principiul solidarității intergeneraționale, va necesita o reconfigurare în condițiile restrângerii bazei de contributori.
Aceste proiecții indică necesitatea adaptării politicilor economice și sociale. Soluțiile structurale implică, printre altele, creșterea gradului de ocupare pe piața muncii (inclusiv prin programe de retenție pentru seniori), recalibrarea sistemelor de asistență socială și de sănătate pentru a răspunde nevoilor unei populații îmbătrânite, reforme administrative la nivel local și implementarea unor strategii coerente privind integrarea forței de muncă externe.
