Sistemul juridic din România ar putea înregistra o modificare în ceea ce privește încadrarea și sancționarea infracțiunilor de natură sexuală. Un nou proiect de lege, depus recent la Senat de deputata USR Diana Buzoianu, propune redefinirea infracțiunii de hărțuire sexuală în Codul Penal. Principala schimbare vizează eliminarea obligativității existenței unei relații de muncă sau de subordonare între victimă și agresor pentru ca fapta să poată fi pedepsită. De asemenea, inițiativa, care beneficiază de susținerea mai multor parlamentari de la partide diferite, propune sancționarea faptei chiar și în cazul unui act singular, în anumite condiții de vulnerabilitate.
În prezent, legislația penală românească condiționează existența infracțiunii de hărțuire sexuală de îndeplinirea cumulativă a unor criterii stricte. Conform actualelor prevederi, fapta este recunoscută juridic doar dacă constă în „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală” și doar dacă are loc „în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare”.
Această formulare a generat dificultăți de încadrare juridică în practica instanțelor și a organelor de cercetare penală. Concret, comportamentele abuzive manifestate în spațiul public, în mediul online sau în relații cu o asimetrie de putere diferită de cea profesională (cum ar fi relația profesor-student sau prestator de servicii-client) nu întrunesc în prezent elementele constitutive ale infracțiunii de hărțuire sexuală, fiind adesea clasate sau încadrate, cu dificultate, la alte fapte penale mai ușoare, dacă este posibil.
Ce modificări propune noua inițiativă legislativă
- Sancționarea actelor singulare: Legea ar urma să pedepsească hărțuirea și în lipsa caracterului „repetat” al faptei, cu condiția ca aceasta să fie însoțită de presiuni de natură să provoace victimei o stare de temere. Această excepție se va aplica în următoarele situații:
- Victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului.
- Fapta este comisă de un membru al familiei sau de o persoană care conviețuiește cu victima.
- Victima se află într-o stare de vulnerabilitate evidentă (cauzată de vârstă, boală, handicap fizic sau psihic, sarcină ori o situație de dependență).
- Fapta este săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
- Circumstanțe agravante pentru mediul profesional: Deși se elimină condiționarea generală de existența unui contract de muncă, proiectul prevede că, în cazul în care hărțuirea se produce totuși în cadrul unei relații de muncă sau similare, limitele de pedeapsă vor fi majorate cu o jumătate.
Datele agregate la nivel național indică o persistență a fenomenului violenței de gen. Conform statisticilor citate frecvent în rapoartele de specialitate, în România, în medie, 14 femei raportează o formă de agresiune în fiecare oră. În expunerea de motive a proiectului, inițiatorii susțin că definiția actuală nu mai reflectă realitățile sociale moderne. „Hărțuirea sexuală este o infracțiune care, astăzi, e legată de existența unei relații de muncă și care trebuie să fie repetată pentru a fi sancționată. (…) Dacă o femeie e hărțuită de cineva cu care nu are relații de muncă, de ce e mai puțin gravă fapta?”, a declarat deputata Diana Buzoianu, argumentând necesitatea corelării gravității faptei cu impactul asupra victimei, nu exclusiv cu mediul în care se produce.
Proiectul intră acum în circuitul parlamentar, urmând să fie dezbătut în comisiile de specialitate ale Senatului, care este primă cameră sesizată. Rămâne de văzut cum vor evalua specialiștii în drept penal din comisii impactul acestor modificări asupra practicii judiciare, în special în ceea ce privește standardul de probațiune necesar pentru dovedirea actelor singulare de hărțuire în afara unui cadru instituționalizat.
