În timp ce anul 2026 se profilează drept un an cu deschideri semnificative pe Autostrada Moldovei (A7), administrația se confruntă deja cu o nouă dilemă: sustenabilitatea financiară și logistică a miilor de kilometri de drum de mare viteză pe termen lung. Mugurel Laicu, directorul general al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri (DRDP) Iași, a lansat recent un scenariu dezbătut pe larg în Europa de Vest, dar încă tabu în România: concesionarea autostrăzilor către operatori privați. Această soluție, argumentează el, ar putea muta povara întreținerii de pe bugetul de stat, dar vine la pachet cu implementarea unor noi taxe pentru șoferi.
În prezent, pe segmentul A7 Bacău–Pașcani, mobilizarea este masivă, cu peste 4.000 de muncitori lucrând la temperaturi extreme. Cu toate acestea, entuziasmul finalizării lucrărilor este temperat de realitatea costurilor de operare.
Mugurel Laicu a pus pe tapet o problemă fundamentală privind capacitatea statului de a gestiona noua rețea de autostrăzi. „Suntem pregătiți să administrăm și să întreținem, la standarde europene, miile de kilometri de autostrăzi și drumuri naționale pe care le construim? Construirea este doar primul pas”, avertizează oficialul. Potrivit acestuia, adevărata provocare intervine în momentul dării în circulație, implicând costuri uriașe pentru deszăpezire, intervenții rapide, sisteme inteligente de trafic și reparații capitale.
Până în 2026, rețeaua națională de drumuri de mare viteză (autostrăzi și drumuri expres) a depășit pragul de 1.400 de kilometri, iar ritmul alert de pe șantierele din Moldova și Transilvania adaugă presiune pe bugetele viitoare de mentenanță ale Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).
Modelul francez al concesiunii: Eficiență privată vs. Taxe pentru utilizatori
Cum funcționează concret acest mecanism, evidențiat de Mugurel Laicu:
- Externalizarea riscului și a costurilor: Statul nu mai alocă fonduri de la bugetul public pentru reparații, deszăpezire sau modernizări. Operatorul privat (concesionarul) își asumă aceste cheltuieli.
- Contracte pe termen lung: Concesiunile sunt de obicei semnate pentru perioade cuprinse între 20 și 40 de ani.
- Recuperarea investiției prin taxe: Principiul fundamental este „utilizatorul plătește”. Companiile își recuperează costurile direct prin taxele de autostradă (toll-uri) plătite de șoferii autoturismelor și operatorii de transport (camioane).
- Standarde stricte: Contractele prevăd penalități severe dacă drumul nu îndeplinește condițiile de siguranță, iar la finalul concesiunii, autostrada trebuie predată statului în stare tehnică perfectă.
„Nu spun că acesta este singurul model și nici că trebuie copiat întocmai. Dar cred că este momentul să discutăm deschis despre strategia României pentru administrarea și întreținerea viitoarei rețele de autostrăzi„, a precizat directorul DRDP Iași, lăsând deschisă dezbaterea publică.
Cât costă mentenanța și ce impact ar avea taxarea directă?
Dezbaterea despre concesionare nu poate eluda impactul financiar direct asupra cetățeanului și a industriei de transport. În prezent, în România, utilizarea rețelei naționale este taxată prin sistemul de rovinietă (bază temporală) și, mai recent, se pregătește tranzacția către o taxare la kilometru (e-Tarifare) pentru vehiculele grele de marfă, conform cerințelor europene.
Totuși, o concesiune pură de tip francez sau italian implică stații de taxare (fizice sau electronice – free flow) pentru toți utilizatorii. Pentru a înțelege magnitudinea schimbării pe care ar presupune-o un astfel de sistem în România, este utilă o raportare la piețele consolidate:
- Franța: Tarifele sunt printre cele mai mari din Europa, fiind indexate anual. De exemplu, pentru anul 2026, o cursă de 1.000 de kilometri pentru un camion de marfă poate costa între 250 și 350 de euro doar din taxe rutiere. Pentru autoturisme, costul mediu este de aproximativ 10-12 euro la suta de kilometri.
- Polonia: Anul 2026 a adus majorări de taxe (+5%) pe anumite tronsoane concesionate, costul fiind de aproximativ 0,42 PLN/km (cca. 0,09 euro/km) pentru camioane.
- Italia: Taxele au crescut cu aproximativ 1,5% de la 1 ianuarie 2026.
