În anul 2021, Club Feroviar publica o evaluare comparativă care indica faptul că România înregistra cele mai ridicate prețuri pentru bilete de tren din regiunea de est a Uniunii Europene, atunci când costul de transport era corelat cu salariul mediu național. La un interval de cinci ani, am reluat analiza utilizând aceeași metodologie, vizând rute similare din aceleași cinci state europene, pentru a evalua stadiul actual al accesibilității transportului feroviar românesc.
Datele colectate pentru luna mai 2026 conturează un tablou clar al pieței. Deși creșterea salariilor a modificat proporția costurilor de transport în bugetul individual, România își menține poziția în privința tarifelor ridicate, raportat la puterea de cumpărare. Concomitent, analiza evidențiază că pe relația internă studiată se înregistrează cel mai redus timp de parcurs dintre statele comparate.
Metodologia a presupus compararea unor rute cu lungimi cuprinse între 210 și 235 kilometri din România, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Lituania. Au fost utilizate tarifele standard la clasa a II-a, neplafonate de reduceri, valabile pentru trenuri directe în perioada 6–7 mai 2026.
Tarifele nominale: Valoarea absolută a călătoriei
Analiza prețurilor de bază, exprimate în moneda unică europeană pentru a asigura comparabilitatea, indică faptul că România practică cele mai ridicate tarife nominale pe distanțele medii analizate.
Pe ruta București–Constanța (225 km), costul unui bilet la categoria InterRegio este de 92 de lei (17,6 euro). Spre comparație, în Polonia, pe o rută cu o lungime similară, Cracovia–Wrocław (235 km), tariful standard este echivalentul a 15,1 euro.
La extremitatea inferioară a costurilor se poziționează Bulgaria. O călătorie pe ruta Sofia–Dimitrovgrad (231 km) necesită un buget de 7,57 euro. În Lituania, pentru relația Vilnius–Šiauliai, tariful este de 9,10 euro, în timp ce în Ungaria, traseul Budapesta–Lőkösháza costă 12,7 euro.
Costuri absolute și timpi de parcurs:
Corelarea tarifelor cu venitul mediu lunar
Analiza strictă a prețului nominal trebuie completată de raportarea acestuia la nivelul veniturilor. Pentru a stabili impactul real asupra bugetului de familie, am utilizat indicatorul Eurostat privind salariul mediu anual brut ajustat full-time, aferent anului 2024.
Conform acestor date, salariul mediu lunar brut în România se situează la aproximativ 1.759 euro. Utilizând acest nivel de referință, un angajat român poate achiziționa 100 de bilete de tren pe ruta București–Constanța dintr-un salariu lunar integral.
În Polonia, unde salariul mediu brut (1.771 euro) este similar celui din România, un salariat poate achiziționa 118 bilete pe ruta Cracovia–Wrocław. Diferența se accentuează în cazul Lituaniei, unde, pe fondul unui salariu mediu brut de 2.425 euro și al unor tarife feroviare mai reduse, puterea de cumpărare permite achiziția a 267 de bilete.
Bulgaria prezintă un caz particular: deși raportează cel mai mic salariu mediu din grupul analizat (1.282 euro brut/lună), nivelul scăzut al tarifelor feroviare permite achiziția a 169 de bilete dintr-un singur salariu.
Raportarea la datele publicate de Club Feroviar în 2021 indică o modificare a puterii de cumpărare în raport cu serviciile feroviare în România. În urmă cu cinci ani, din salariul mediu lunar se puteau achiziționa 58 de călătorii pe ruta București–Constanța. Creșterea acestui indicator la 100 de bilete în 2026 reflectă o dinamică a veniturilor salariale superioară ritmului de majorare a tarifelor practicate de operatorii feroviari.
Cu toate acestea, această evoluție internă nu a modificat poziționarea României în comparația regională. În ciuda creșterii puterii de cumpărare a populației față de 2021, raportul dintre costul transportului feroviar și venitul mediu rămâne cel mai ridicat dintre cele cinci state analizate.
Timpul de parcurs ca factor de influență a prețului
Datele colectate subliniază un aspect tehnic relevant: deși România înregistrează cele mai ridicate prețuri pentru bilete de tren în această comparație, traseul selectat este cel mai rapid. Distanța București–Constanța este parcursă în 2 ore și 15 minute (timpul scăzând la 2 ore și 1 minut pentru trenurile InterCity), un rezultat net superior timpilor de parcurs de pe rutele din Polonia, Ungaria sau Bulgaria. Această performanță este rezultatul direct al modernizării infrastructurii pe magistrala M800, factor care se reflectă în structura costurilor de operare și, pe cale de consecință, în nivelul tarifelor.
Din perspectivă economică, transportul feroviar concurează direct cu alternativele rutiere. Nivelul tarifelor feroviare, analizat în corelație cu durata călătoriei și cu veniturile populației, constituie un element determinant în opțiunile de mobilitate ale publicului. Analiza indică faptul că, pe rutele unde s-au realizat investiții în infrastructură, operatorii feroviari din România oferă timpi de parcurs competitivi la nivel regional, aspect care influențează direct structura tarifară finală.
