O nouă decizie a Curții Constituționale a României (CCR) modifică aplicarea normelor pentru Legea Salarizării în administrația publică locală. Judecătorii au stabilit joi, 9 iulie, că plafonarea veniturilor salariale la nivelul indemnizației de viceprimar este neconstituțională atunci când anulează dreptul angajaților cu dizabilități de a încasa sporul specific. Această hotărâre obligă primăriile și consiliile județene să plătească integral aceste drepturi financiare, indiferent de nivelul salarial de bază al funcționarului.
Pentru a înțelege exact pe cine dezavantaja acest articol de lege, trebuie analizat mecanismul prin care se calculează lefurile în primării și consilii județene. Conform articolului 11, alineatul 4 din Legea-cadru 153/2017, niciun angajat din administrația locală nu poate avea un venit salarial care să depășească indemnizația viceprimarului sau a vicepreședintelui de consiliu județean.
Această regulă a fost gândită inițial pentru a menține o ierarhie financiară logică: subalternii nu puteau câștiga mai mult decât șefii aleși prin vot. Problema a apărut în momentul în care angajații au început să adauge la salariul de bază diverse sporuri legale.
În cazul persoanelor cu handicap grav sau accentuat, articolul 22 din aceeași lege prevede acordarea unui spor specific. Totuși, dacă un funcționar public avea deja un salariu de bază apropiat de plafonul viceprimarului, adăugarea sporului de handicap făcea ca suma totală să depășească limita legală.
Rezultatul direct a fost tăierea acestui spor. Administrațiile locale plateau doar diferența până la atingerea plafonului sau nu mai acordau sporul deloc, aplicând strict litera legii privind limitarea veniturilor.
Analizând excepția de neconstituționalitate, judecătorii CCR au constatat că aplicarea rigidă a acestui plafon generează o discriminare evidentă între persoanele aflate în aceeași situație juridică.
Concret, un angajat cu handicap cu un salariu mic își primea sporul integral, în timp ce un angajat cu handicap cu o funcție superioară (și un salariu mai mare) pierdea acest drept financiar, fiind blocat de plafonul indemnizației de viceprimar.
Curtea a decis că această diferență de tratament juridic nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Limitarea drepturilor strict pe criteriul nivelului veniturilor salariale de bază contravine articolului 16 alineatul 1 din Constituția României, care garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor și interzice discriminarea.
Curtea Constituțională a definitivat și categoriile de personal care trebuie să beneficieze imediat de remedierea acestei situații. Hotărârea se aplică pentru:
-
Funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primăriilor și consiliilor locale.
-
Angajații din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean aflate în subordinea acestora.
-
Persoanele din categoriile de mai sus care sunt încadrate strict în grad de handicap grav sau accentuat.
Impactul financiar asupra bugetelor locale după această decizie CCR
Efectul imediat al acestei decizii este de natură financiară. Începând de la publicarea motivării în Monitorul Oficial, instituțiile din administrația locală sunt obligate să acorde sporul pentru persoanele cu handicap peste nivelul indemnizației de viceprimar.
Acest lucru înseamnă că departamentele de resurse umane și contabilitate din primării și consilii județene vor trebui să recalculeze statele de plată pentru angajații afectați.
Măsura reprezintă o presiune suplimentară pe bugetele locale, care trebuie să susțină integral aceste cheltuieli de personal din veniturile proprii sau din cotele defalcate. Administrațiile nu se mai pot folosi de argumentul încadrării în plafonul salarial maxim pentru a refuza plata drepturilor destinate protecției persoanelor cu dizabilități.
Decizia de joi a CCR repară o eroare de tehnică legislativă din Legea Salarizării, separând drepturile de asistență și protecție socială de ierarhiile stricte ale funcțiilor publice. Astfel, sporul de handicap își recapătă scopul inițial, acela de a compensa dificultățile reale de integrare profesională, nemaifiind tratat ca un simplu bonus salarial supus tăierilor administrative.
