Cum a ajuns un imigrant din Sri Lanka să se simtă acasă în Iași: povestea lui Damian, ospătarul care a ales Europa, a renunțat la vechile obiceiuri și a devenit parte dintr-un oraș în transformare

În spatele fiecărei cifre dintr-un tabel statistic — câteva mii de muncitori străini intrați tăcut, în ultimii ani, în economia ieșeană — există un drum personal. Al lui Damian a început într-un oraș din inima muntoasă a Sri Lankăi și s-a oprit, deocamdată, la o masă din Copou. Este, în multe privințe, o poveste atipică.

„Voiam să fiu liber.” De ce a ales Europa, și nu Golful

Damian vine din Kandy, al doilea oraș ca mărime al Sri Lankăi. A plecat, spune el, într-o perioadă în care țara lui trecea printr-o criză politică și economică grea — momentul în care o slujbă stabilă în străinătate devine, pentru mulți, singura cale spre un viitor previzibil. Numai că, spre deosebire de cei mai mulți dintre compatrioții lui, Damian a refuzat din start drumul cel mai la îndemână.

„Nu am vrut niciodată să plec în țările arabe. Pentru un asiatic, e cea mai ușoară cale, dar pe mine nu m-a atras. Voiam să ajung în Europa. Îmi place cultura de aici și îmi plac oamenii: muncesc cinstit, muncesc din greu, sunt duri, dar fac totul cum trebuie.”
Damian, ospătar la restaurantul Krud din Iași

 

Un singur om de încredere: Octavian

Decizia de a pleca a fost una; încrederea în cel care urma să-l aducă, alta. Industria recrutării de muncitori asiatici este, recunoaște Damian, plină de intermediari care promit mult și livrează puțin. La capătul telefoanelor și al formularelor a fost, pentru el, un singur nume.

„Când am venit aici, nu cunoșteam decât un singur om: pe Octavian. Doar în el am avut încredere. Sunt multe agenții în Sri Lanka care fac lucruri necinstite și nu spun niciodată adevărul. Eu am crezut numai în Octavian.”
Damian, ospătar la restaurantul Krud din Iași

Așa a ajuns la aeroportul din București, în miez de noapte, într-o țară pe care o știa doar din povești — și în prima iarnă adevărată din viața lui. Pentru cineva crescut în clima tropicală a Sri Lankăi, ninsoarea a fost o premieră absolută, iar frigul, lucrul de care s-a obișnuit cel mai greu.

Șocul cultural — și țigările lăsate la graniță

Adaptarea nu a venit fără surprize. Cel mai mare șoc, spune Damian, nu a fost vremea, ci diferența de libertăți dintre cele două lumi — în special felul firesc în care femeile își trăiesc viața în România.

„A fost un șoc cultural să ajung în România. La noi, o femeie nu poate fuma — e privit ca ceva rușinos — și nu poate cumpăra țigări sau alcool în public. Aici, toți sunt oameni și au libertatea lor. Eu fumam de peste cincisprezece ani în țara mea; când am ajuns aici, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă las de țigări.”
Damian, ospătar la restaurantul Krud din Iași

Este genul de detaliu care spune mai mult decât o declarație de principiu: pus în fața unei culturi noi, Damian nu a căutat să o judece, ci s-a schimbat el. Aceeași logică o aplică, de altfel, întregului său proiect de viață în Iași.

„Cât trăiesc aici, vreau să fiu român”

Damian lucrează ca ospătar la Krud, restaurant și braserie amenajate într-o vilă interbelică din Copou, un loc cu profil „farm-to-table”, construit în jurul produselor de la mici producători români și inclus, în 2019, în ghidul gastronomic Gault&Millau. Prin natura meseriei, este în contact direct cu zeci de ieșeni în fiecare zi. Pentru el, integrarea nu este o formalitate, ci o convingere.

„M-am adaptat la cultura și la viața de aici. Vreau să respect cultura românească, oamenii, mâncarea, obiceiurile lor. Cât trăiesc aici, vreau să fiu, pe deplin, un român.”
Damian, ospătar la restaurantul Krud din Iași

Iar sentimentul pare reciproc. Despre ieșeni vorbește cu o cifră care i-a rămas în minte: „În proporție de 99,9%, oamenii de aici s-au purtat foarte bine cu mine”, spune el, adăugând că are recenzii bune pe Google și pe Facebook, de la clienții pe care i-a servit. „Românii sunt prietenoși”, conchide simplu.

Chiar și micile fricțiuni de la locul de muncă le pune în perspectivă: „Mai apar și discuții în contradictoriu, e normal. Dar aici sunt la un nivel mult mai mic decât în Sri Lanka. E, sută la sută, mai bine.”

Recunoștința lui față de clienți a căpătat, în timp, o formă concretă. Fiecărui client fidel îi oferă câte un magnet, o cafea sau un ceai — iar magneții nu sunt aleși la întâmplare: a adus din Sri Lanka peste o sută treizeci de mici suveniruri, pe care le dăruiește, rând pe rând, celor care se întorc la mesele lui. Nu întâmplător, în recenziile publice ale restaurantului apare adesea pe nume: „Damian face o treabă super și este o prezență plăcută pentru restaurant”, scrie un client; altul îl descrie drept „un om super pe tot parcursul servirii”.

Contextul: un oraș care lucrează cu jumătate de lume

Povestea lui Damian se așază într-un tablou mai larg. La Iași, criza forței de muncă a împins angajatorii să caute oameni dincolo de granițe, iar în evidențele oficiale figurează, cu acte în regulă, câteva mii de salariați străini, proveniți practic de pe toate continentele. După cetățenii Republicii Moldova, cei mai numeroși sunt asiaticii, iar srilankezii se află constant printre comunitățile cu cea mai vizibilă prezență pe piața muncii locale, mai ales în producție și în servicii.

Octavian Văideanu, fondatorul firmei de recrutare Vantora, care aduce muncitori din Asia, descrie o cerere care nu dă semne să scadă:

„În zona Moldovei, mai ales în județul Iași, cererea de forță de muncă non-UE rămâne ridicată, în special pentru muncitorii calificați din construcții și din industria grea, unde media de vârstă a lucrătorilor români este foarte ridicată, dar și în HoReCa. Recrutarea responsabilă, bazată pe teste practice și pe verificări extinse ale candidaților, realizate chiar în țările de proveniență, rămâne una dintre cele mai eficiente metode pentru o forță de muncă de calitate și stabilă.”
Octavian Văideanu, fondator Vantora

Din acest an, spune recrutorul, legislația obligă agențiile să funcționeze într-un cadru mai strict — o filtrare menită să elimine de pe piață operatorii care nu-și asumă răspunderea pentru oamenii pe care îi aduc. Exact genul de neîncredere de care fugise Damian acasă.

În spatele fiecărui aviz de muncă stă, în cazurile corecte, drumul pe care l-a parcurs el: o recrutare la fața locului, o probă de lucru și o decizie luată în cunoștință de cauză, de ambele părți.

Planul: câțiva ani și o întoarcere acasă

Damian nu vorbește despre Iași ca despre o stație provizorie, dar nici nu se ascunde: are un plan limpede, pe care îl rostește fără ezitare. Vrea să mai rămână „cel puțin patru-cinci ani”, iar capătul drumului este, oricum, tot acasă. Spre deosebire de mulți alții, el a și ajuns deja departe cu obiectivele.

„Acasă am terminat deja aproape totul: mi-am construit casa și urmează să cumpăr un apartament mic. Acolo o să mă întorc, în cele din urmă.”
Damian, ospătar la restaurantul Krud din Iași

Până atunci, fiecare client care îi trece pragul pleacă adesea cu un magnet din Sri Lanka în buzunar și cu senzația că a fost servit de un om care, deși are deja un bilet de întoarcere în minte, se poartă ca și cum ar fi acasă. Iar pentru un oraș care, fără să-și dea mereu seama, a ajuns să lucreze cu jumătate de lume, Damian este una dintre fețele acestei schimbări tăcute: un om din Kandy care, pentru câțiva ani, a hotărât să fie ieșean.