Nerespectarea integrală a Legii salarizării unice a condus la costuri semnificative pentru statul român, în urma numeroaselor procese câștigate de angajații din sectorul public. Sumele obținute în instanță depășesc în prezent 7 miliarde de lei. Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, consideră situația critică, avertizând public că absența unei reforme rapide și a unei legislații unitare va crește această notă de plată la peste 11 miliarde de lei, afectând echilibrul fiscal și periclitând fondurile din PNRR.
Datele prezentate de Ministerul Finanțelor și citate de ministrul Dragoș Pîslaru evidențiază o problemă sistemică: aplicarea neunitară a Legii 153/2017 a generat nemulțumiri, pe care bugetarii le-au soluționat prin hotărâri judecătorești. În acest moment, costul tranșelor scadente aferente drepturilor salariale câștigate în instanță se ridică la 7,14 miliarde de lei.
Din această sumă totală, 5,95 miliarde de lei reprezintă drepturi obținute în instanță de către angajații din sistemul de justiție.
„Aproape s-a obţinut în instanţă cât avem noi spaţiu în acest moment pentru toată legea ca să o corectăm”, a declarat Dragoș Pîslaru. El a subliniat că, dacă legislația actuală rămâne neschimbată, sumele vor continua să crească.
Potrivit estimărilor prezentate de oficial, în lipsa unei intervenții legislative, valoarea plăților restante va ajunge la 11,5 miliarde de lei, dintre care aproape 10 miliarde de lei ar reveni sistemului de justiție.
Costul amânării reformei și presiunea PNRR
Situația generează o presiune dublă asupra bugetului național. Pe lângă fondurile necesare pentru plata drepturilor câștigate în instanță, România riscă penalități externe dacă nu îndeplinește jaloanele din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) referitoare la reforma salarizării.
Ministrul Muncii a menționat că țara noastră riscă să piardă 770 de milioane de euro din fondurile europene în cazul nealinierii grilei de salarizare. La această sumă se adaugă „costurile non-reformei”, reprezentate de sumele obținute în instanțe pe baza excepțiilor și a legilor speciale.
Pentru a exemplifica, Dragoș Pîslaru a menționat situația diurnelor de 2%, acordate recent de instanțe în baza unor prevederi din Ordonanța 27. Fiind considerată lege specială, aceasta a avut câștig de cauză în fața legislației generale. Ministrul a solicitat Ministerului Muncii explicații legale oficiale privind aceste decizii, concluzionând că „lucrurile au luat-o complet razna în materie de salarizare” în lipsa unui cadru unitar.
Salariile magistraților: ajustări și compensații individuale
Noul proiect al Legii salarizării, susținut de evaluările Băncii Mondiale, abordează și situația salarială a judecătorilor și procurorilor. Proiectul prevede o plafonare sau o ajustare a salariilor aflate în plată, pentru a le integra în noua grilă unitară.
Executivul argumentează că veniturile anumitor categorii, inclusiv ale magistraților, au depășit nivelurile prevăzute în grila inițială prin asimilări, interpretări legislative și hotărâri judecătorești. Aceste creșteri s-au produs în lipsa unei legislații primare care să le reglementeze în mod direct. Dragoș Pîslaru a subliniat că stabilirea bugetului și a anvelopei salariale în sectorul public este o prerogativă constituțională exclusivă a puterii executive.
Conform noilor reglementări propuse, salariul de bază al magistraților nu va fi modificat. Ajustările se vor aplica la nivelul sporurilor și primelor obținute pe cale judecătorească. Astfel, estimările arată o scădere a salariului median în plată cu aproximativ 16%, de la 22.907 lei la 19.268 lei.
Pentru a gestiona principiul „dreptului câștigat” și a preveni noi litigii, ministerul propune acordarea unei „compensări individuale”. Aceasta înseamnă că veniturile încasate efectiv nu vor scădea imediat. Suma compensatorie va acoperi diferența și va rămâne fixă, urmând să fie asimilată treptat în anii următori, odată cu creșterea valorii de referință a economiei.
