Ponderea populației din România care declară imposibilitatea financiară de a deține un autoturism personal s-a înjumătățit pe parcursul unui singur an, coborând la 8,1% în 2025, de la 15,6% în anul precedent. Conform celor mai recente date publicate de biroul european de statistică, Eurostat, această reducere reprezintă una dintre cele mai accentuate scăderi înregistrate la nivelul statelor membre în ultimul deceniu.
Dacă în 2024 aproape 16 din 100 de români raportau că nu au resursele materiale necesare pentru achiziția și întreținerea unei mașini, în 2025 proporția a scăzut la aproximativ 8 din 100 de persoane. Această evoluție continuă un trend descendent început în urmă cu zece ani; în 2015, ponderea se situa la un nivel de 35,5%.
România rămâne peste media europeană
În ciuda acestei scăderi abrupte, România se menține deasupra mediei înregistrate la nivelul Uniunii Europene. Conform datelor Eurostat, indicatorul comunitar s-a situat la 5,5% în 2025, înregistrând o variație minoră față de nivelul de 5,6% raportat în 2024.
În clasamentul țărilor membre (pentru care sunt disponibile datele în 2025), cele mai mari ponderi ale populației aflate în această situație au fost raportate în Finlanda (11,3%), Slovacia (8,5%), Danemarca (8,3%) și România (8,1%). La polul opus, cele mai mici procente s-au înregistrat în Cipru (1,6%) și Slovenia (1,7%).
Statisticile Eurostat (baza de date EU-SILC) nu reflectă numărul persoanelor care nu dețin fizic un autoturism, ci strict procentul celor pentru care lipsa mașinii este dictată de bariere financiare. Prin urmare, persoanele care aleg să nu dețină o mașină din alte motive – cum ar fi utilizarea transportului public sau preferința pentru mijloace de transport alternative – nu sunt incluse în acest indicator.
Comisia Europeană utilizează aceste date, printre altele, pentru a evalua fenomenul „sărăciei de transport”, analizând capacitatea populației de a accesa servicii de mobilitate și de a suporta costurile aferente. Trebuie precizat că o scădere a acestui procent nu indică, în mod direct și proporțional, o creștere echivalentă a numărului de autoturisme noi înmatriculate, ci mai degrabă o îmbunătățire a capacității financiare teoretice de a susține o astfel de achiziție.
