Profesorul Cristian Tudorache a anunțat, într-un articol de opinie, decizia de a părăsi sistemul de învățământ după o carieră de 15 ani la catedră. Cadrul didactic invocă cinci motive principale care au stat la baza hotărârii sale, printre care se numără epuizarea generată de completarea normei în mai multe școli, lipsa recunoașterii experienței, salarizarea insuficientă și suprasolicitarea.
Tudorache explică faptul că intrarea sa în învățământ a fost motivată de pasiune și de dorința de a practica o profesie, fiind conștient de la început de dificultățile pe care le presupune munca la catedră, precum numărul mare de elevi, birocrația sau relația cu părinții. Acesta precizează că satisfacția profesională a venit din interacțiunea cu elevii și din momentele în care aceștia înțelegeau materia predată.
„Nu plec pentru că nu-mi mai iubesc meseria. Plec pentru că nu mai vreau să-mi sacrific demnitatea pentru ea”, afirmă Cristian Tudorache.
Fragmentarea normei și nerecunoașterea experienței
Primul motiv invocat de profesor este obligația de a-și completa norma didactică predând în mai multe unități de învățământ. Această situație implică deplasări zilnice între școli, gestionarea de documente multiple și un efort suplimentar nerecunoscut financiar. Tudorache menționează că plata cu ora, remunerată cu mai puțin de 20 de lei net, a fost redusă prin Legea nr. 141/2025, în timp ce timpul alocat activităților didactice a crescut.
În al doilea rând, cadrul didactic subliniază lipsa valorizării experienței profesionale acumulate. El susține că abilitățile dobândite în gestionarea conflictelor, adaptarea lecțiilor și comunicarea cu părinții nu sunt recunoscute, în timp ce sistemul se concentrează pe distribuirea orelor. Tudorache amintește de solicitarea sindicatelor privind reducerea normei cu două ore pentru profesorii cu gradul didactic I și peste 25 de ani vechime, o cerință care, în opinia sa, subliniază necesitatea ca experiența să fie respectată.
Nemulțumiri legate de salarizare și suprasolicitare
Al treilea motiv prezentat este nivelul de salarizare. Profesorul argumentează că pasiunea și vocația nu pot substitui un venit care să acopere cheltuielile zilnice și responsabilitățile familiale. El face referire la nemulțumirile exprimate de federațiile sindicale în 2026 cu privire la proiectul noii legi a salarizării, susținând că problemele semnalate au rămas nerezolvate. Tudorache subliniază că dorește să fie remunerat „ca un profesionist”.
Suprasolicitarea este al patrulea motiv invocat. Cadrul didactic critică accentul pus pe „eficientizarea” sistemului prin reducerea personalului și creșterea presiunii asupra profesorilor, argumentând că actul educațional nu poate fi redus la cifre și tabele. El afirmă că timpul alocat elevilor, explicațiilor suplimentare și sprijinului emoțional nu poate fi comprimat.
Ultimul motiv menționat este impactul negativ al profesiei asupra vieții personale. Profesorul detaliază epuizarea resimțită la finalul zilei, timpul dedicat corectării și pregătirii materialelor în afara orelor de program, precum și incertitudinea legată de încadrarea în fiecare nou an școlar. „Epuizarea nu este o virtute profesională”, concluzionează el.
În încheiere, Cristian Tudorache precizează că pleacă din sistem cu un sentiment de tristețe, generat de incapacitatea profesiei de a oferi stabilitate și respect. El ține să sublinieze că decizia sa nu este îndreptată împotriva elevilor, pe care îi consideră motivația principală a activității sale, nici a părinților, alături de care a colaborat, și nici a colegilor care aleg să rămână la catedră.
