A fost numit un nou comandant al armatei ucrainene. Cine este generalul Mîhailo Drapatîi și ce schimbări tactice indică decizia de la Kiev

Președintele Volodimir Zelenski l-a numit pe generalul Mîhailo Drapatîi în funcția de comandant-șef al forțelor armate ale Ucrainei, o decizie care formalizează înlocuirea din funcție a lui Oleksandr Sîrski. Această mutare la nivelul conducerii militare superioare aduce în prim-plan un ofițer cu experiență operațională directă în teatrele de operațiuni din Harkov, Herson și Mariupol. Numirea indică o reevaluare a strategiei de comandă în actualul război din Ucraina, noul șef al armatei fiind cunoscut pentru susținerea unui model de management militar descentralizat și pentru asumarea publică a eșecurilor logistice.

Mîhailo Drapatîi și-a început activitatea militară la vârsta de 21 de ani, în calitate de comandant de tanc, la scurt timp după absolvirea Institutului Forțelor de Tancuri din Harkov, în anul 2004. Formarea sa a coincis cu primele etape de tranziție a armatei ucrainene de la vechea doctrină sovietică spre standarde noi de organizare.

Prima sa implicare majoră într-un conflict deschis a avut loc în 2014, în primele faze ale confruntărilor din regiunile Donețk și Lugansk. Având gradul de maior, el a comandat un batalion din cadrul Brigăzii 72 Mecanizate. Conform arhivelor operaționale, un vehicul blindat din subordinea sa a forțat o baricadă improvizată pe un bulevard principal din Mariupol, acțiune tactică ce a facilitat restabilirea controlului guvernamental asupra orașului în acea perioadă.

Odată cu extinderea conflictului la nivel național în februarie 2022, responsabilitățile sale pe linia frontului au crescut. Din poziția de comandant adjunct al Grupului Operațional Sud, a coordonat operațiunile defensive care au oprit înaintarea forțelor ruse către nodul industrial Krîvîi Roh. Ulterior, în toamna aceluiași an, a făcut parte din structura de comandă care a planificat și executat eliberarea orașului Herson și retragerea trupelor ruse pe malul estic al râului Nipru.

În primăvara anului 2024, ofițerul a preluat comanda Forțelor Întrunite în nord-estul regiunii Harkov, în timpul unei noi ofensive rusești. Sub coordonarea sa, avansul forțelor ruse a fost limitat la formarea a două mici zone tampon în proximitatea graniței de stat.

O nouă doctrină pentru forțele armate ale Ucrainei: consultarea ofițerilor din teren

Evaluările analiștilor militari independenți subliniază o diferență majoră de abordare între noul comandant și predecesorul său. Rob Lee, cercetător senior în cadrul Programului Eurasia al Institutului de Cercetare a Politicii Externe din Washington, notează că stilul de conducere al ofițerului ucrainean se bazează pe consultarea directă a eșaloanelor inferioare.

Pe baza interviurilor cu comandanții de brigadă de pe linia frontului estic, structură aflată sub comanda sa (Osuv Dnipro) până la desființarea ei de către Oleksandr Sîrski, cercetătorul american a subliniat că noul comandant obișnuiește să solicite evaluările subordonaților și să identifice necesarul logistic real, evitând transmiterea unilaterală a ordinelor. Această metodologie reflectă o aliniere la procedurile de comandă de tip NATO, axate pe inițiativa ofițerilor de rang inferior.

Relația profesională dintre Mîhailo Drapatîi și Statul Major condus de Sîrski a fost marcată de diferențe vizibile privind managementul trupelor. Promovat la comanda Forțelor Terestre la începutul anului 2024, ofițerul a realizat un audit intern extrem de dur al structurii preluate.

În rapoartele sale publice, el a acuzat o stare de „stagnare managerială” la nivelul eșaloanelor superioare, identificând punctual următoarele vulnerabilități sistemice:

• Prezența unei atmosfere de frică și lipsa de inițiativă tactică a ofițerilor.

• Blocarea canalelor de feedback între linia întâi și factorii de decizie.

• Menținerea unei discipline exclusiv de fațadă, fără eficiență operațională.

• Ignorarea constantă a problemelor de personal și a nevoilor soldaților.

De ce a demisionat generalul Mîhailo Drapatîi în anul 2025

Ruptura dintre ofițer și conducerea militară de la acea vreme s-a materializat pe 1 iunie 2025, când acesta a prezentat demisia din funcția de comandant al Forțelor Terestre. Decizia a urmat unui atac cu rachete balistice rusești Iskander asupra poligonului de antrenament 239, incident soldat cu 12 militari uciși.

Atacul nu a fost unul singular, el făcând parte dintr-o serie de lovituri asupra centrelor de instrucție, care au inclus incidentul din martie 2025 de la Cerkaske, unde și-au pierdut viața aproximativ 40 de soldați. În documentul prin care și-a anunțat retragerea din funcție, ofițerul a explicat că eforturile sale de a stopa aceste tragedii au fost insuficiente.

„O armată în care comandanții sunt personal responsabili pentru viețile oamenilor este vie. O armată în care nimeni nu este responsabil pentru pierderi moare din interior”, a argumentat acesta, denunțând „responsabilitatea circulară și impunitatea” din sistem.

Bohdan Krotevych, fost șef de stat major al forțelor Azov, a oferit un context suplimentar acestui episod, declarând la finalul anului 2025 că lipsa de rezultate în securizarea poligoanelor a fost cauzată direct de refuzul lui Oleksandr Sîrski de a-i delega autoritatea necesară pentru a implementa schimbări eficiente în organigramă.