Revista britanică The Economist a publicat o analiză, bazată pe declarațiile unui fost înalt funcționar al guvernului de la Moscova, care indică o erodare a autorității lui Vladimir Putin în interiorul propriului aparat de stat. Potrivit sursei citate, războiul din Ucraina nu mai este perceput de elitele ruse ca un proiect asumat colectiv, ci ca o decizie decuplată de interesele administrației. Deși regimul menține controlul asupra aparatului represiv, articolul sugerează că Moscova și-a pierdut capacitatea de a proiecta o viziune clară asupra viitorului economic și social al țării.
Până în anul 2023, retorica oficialilor, a guvernatorilor și a oamenilor de afaceri apropiați puterii includea frecvent pronume la persoana a I-a plural, referindu-se la planurile și proiectele „noastre”. Analiza britanică evidențiază o modificare a acestui limbaj intern. În prezent, deciziile legate de front sunt descrise folosind referințe exclusive la liderul de la Kremlin: „războiul lui”, „agenda lui”, „deciziile lui”.
Potrivit fostului oficial, această modificare semantică nu indică o revoltă deschisă, instrumentele de control ale statului fiind complet funcționale. Arată, în schimb, o distanțare psihologică între președinte și baza sa de susținere formată din înalți funcționari și mediul de afaceri.
Efectele asupra economiei Rusiei și transferul de active
Un factor principal menționat în analiză este costul macroeconomic al conflictului. Inițial, războiul din Ucraina a fost prezentat publicului drept o „operațiune militară specială” care nu va perturba viața cotidiană. Prelungirea ostilităților a generat însă efecte vizibile în piață.
Efectele resimțite de economia Rusiei includ, conform datelor citate:
- Creșterea inflației și majorarea taxelor destinate finanțării bugetului apărării.
- Reducerea investițiilor în infrastructura civilă de bază.
- Transferul sau naționalizarea activelor private: În ultimii trei ani, statul rus a preluat active private evaluate la aproximativ 5.000 de miliarde de ruble (60 de miliarde de dolari).
În urma impunerii sancțiunilor internaționale, o parte semnificativă a oamenilor de afaceri ruși și-a repatriat capitalul. Rămași fără acces la instanțele de arbitraj occidentale, rezolvarea disputelor comerciale depinde strict de un sistem de putere intern. Din acest motiv, elita economică solicită înființarea unor instituții capabile să arbitreze conflictele de proprietate pe baza unor reguli clare și previzibile.
Modificarea contractului social și represiunea internă
În ultimele două decenii, stabilitatea internă a Federației Ruse s-a bazat pe un acord tacit: neimplicarea cetățenilor în deciziile politice în schimbul stabilității economice și al neintervenției statului în sfera privată. Declanșarea mobilizării și introducerea noilor măsuri de cenzură au modificat structural acest echilibru.
Fostul oficial subliniază că statul oferă în prezent supraveghere și restricții, fără a propune o direcție de dezvoltare. Intensificarea controlului ideologic funcționează ca un instrument necesar pentru menținerea actualei structuri de conducere, dar nu mai este suficient pentru a genera coeziune socială sau motivație în rândul populației.
La nivel extern, analiza notează că Rusia traversează o criză de raportare culturală și politică. Istoric, Moscova s-a definit constant în raport cu Europa, fie prin dorința de convergență, fie prin opoziție. În contextul actual, statul rus a rămas fără un model extern viabil de raportare pentru propria dezvoltare.
Sursa citată de The Economist concluzionează situația politică actuală folosind termenul șahist „zugzwang” – un moment de joc în care orice mutare disponibilă înrăutățește poziția de pe tablă. Conform evaluării fostului oficial rus, președintele poate menține controlul aparatului de stat pe termen scurt prin măsuri restrictive suplimentare. Totuși, materialul avertizează că aceste tactici de consolidare deteriorează constant, pe termen mediu și lung, legătura dintre decidenți, mediul de afaceri și societate.
