Curtea Constituțională a României reia miercuri dezbaterile privind sesizarea președintelui Nicușor Dan asupra Legii pentru modificarea Ordonanței de Urgență privind decarbonizarea sectorului energetic. Șeful statului critică faptul că legea condiționează scoaterea din exploatare a capacităților pe lignit și huilă de instalarea unor capacități alternative, fără termene clare și garanții efective.
Parlamentul a transmis președintelui, pe 7 august, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului privind decarbonizarea sectorului energetic. Textul modifică substanțial mecanismul juridic prin care sunt retrase din exploatare capacitățile energetice pe bază de cărbune și stabilește condițiile în care pot fi autorizate anumite capacități pe cărbune.
Legea instituie o condiționare principală: scoaterea din exploatare a capacităților existente devine dependentă de instalarea și punerea în funcțiune a unor capacități energetice similare de producere a energiei cu emisii reduse de carbon. De asemenea, textul introduce mai multe excepții de la interdicția punerii în funcțiune a unor noi capacități pe cărbune și condiționează, în anumite situații, emiterea licențelor și permiselor necesare de obținerea unui aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Riscul unei decarbonizări ineficiente
Prin sesizarea transmisă la CCR, președintele Nicușor Dan avertizează că aceste modificări legislative afectează îndeplinirea obligațiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, cât și realizarea obiectivului constituțional al protecției mediului. Criticile de neconstituționalitate vizează compatibilitatea dispozițiilor cu obligațiile europene și cu exigențele constituționale în materia protecției mediului și a politicii energetice, dar și respectarea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate a legii.
Șeful statului argumentează că, în măsura în care condiționarea introdusă face ca retragerea capacităților existente să depindă de o capacitate alternativă a cărei realizare nu este supusă unui termen maximal suficient de determinat și unor garanții juridice efective, există riscul ca măsura de reducere a impactului asupra mediului să fie lipsită de caracter efectiv.
Dacă legea criticată introduce o condiționare care face incertă, nedeterminată sau excesiv de îndepărtată în timp realizarea efectivă a măsurii de reducere a impactului asupra mediului, fără a institui garanții legislative suficiente pentru realizarea obiectivului de protecție, aceasta este susceptibilă să contravină Constituției
În opinia președintelui Dan, intervenția legislativă nu mai reprezintă doar o adaptare a modalității de realizare a unei politici publice, ci afectează însăși eficacitatea cadrului normativ prin care statul își îndeplinește obligațiile constituționale în materia protecției mediului. Astfel, independent de dreptul Uniunii Europene, de PNRR și de orice obligație europeană privind decarbonizarea, legea trebuie examinată prin raportare la articolele 35 și 135 alineatul (2) litera e) din Constituție.
Standard constituțional de protecție a mediului
Sesizarea precizează că normele constituționale menționate nu stabilesc un anumit model energetic și nu impun în mod direct o anumită tehnologie sau un anumit calendar de retragere a capacităților pe cărbune. Ele stabilesc însă un standard constituțional autonom de protecție a mediului, care limitează marja de apreciere a legiuitorului în alegerea și modificarea instrumentelor prin care această protecție este realizată.
Decarbonizarea sectorului energetic reprezintă unul dintre domeniile concrete în care acest standard constituțional trebuie respectat, iar retragerea capacităților poluante reprezintă una dintre măsurile legislative prin care statul poate realiza reducerea efectelor negative asupra mediului, susține președintele.
Critica subsidiară nu afirmă existența unei obligații constituționale autonome de decarbonizare, ci faptul că, în domeniul concret al decarbonizării energetice, soluția legislativă aleasă trebuie să rămână compatibilă cu obligațiile constituționale autonome de protecție a mediului, se arată în sesizare.
