Pe 17 februarie 1900, pe stil vechi, primul tramvai electric al Iașului a plecat din Gară spre Hală. Vagonul era vopsit în trei nuanțe de verde, se încălzea cu o sobă pe cărbuni și avea un far colorat, după care călătorii care nu știau să citească aflau noaptea pe ce linie merge. În aceeași perioadă, la București, politicienii conservatori avertizau că firele electrice „pot trăsni oameni și animale” și că România, țară agricolă, nu își permite să renunțe la caii care mănâncă fânul țăranilor.
O sută douăzeci și cinci de ani mai târziu, discuția s-a mutat de la cai la algoritmi, iar argumentele au rămas aproape aceleași. Între cele două momente stă și o poveste cu birjari furioși, mai spectaculoasă decât arhivele.
Orașul care a sărit direct la electricitate
Tramvaiul a ajuns la Iași prin voința primarului Nicolae Gane, scriitorul care a adus orașului și apa curentă. Concesiunea a fost aprobată prin lege în 1898, iar primăria a semnat contractul cu societatea germană AEG din Berlin. Condiția tehnică a venit la pachet: orașul avea nevoie de curent. Uzina electrică de lângă Gară, de pe actuala stradă Petru Movilă, a pornit la începutul lui mai 1899. Era prima uzină electrică comunală din țară.
Bucureștiul avusese prima linie electrică încă din decembrie 1894, potrivit Rador, dar acolo tramvaiele trase de cai au mai circulat mulți ani. Iașul a construit de la început o rețea electrică. Societatea a fost condusă de inginerul Carol Litarczek, iar în 1900 circulau 16 vagoane.
Ziarul „Ecoul Moldovei” anunța un program cu rigoare nemțească: tramvaie de la 7 dimineața la 11 noaptea, din 7 minute și jumătate în 7 minute și jumătate, cu bilet dus-întors de 15 bani. Linia Gară-Hală a fost urmată rapid de Copou-Socola, Păcurari-Nicolina, Gară-Abator și Târgu Cucu-Sărărie-Copou.
Farul colorat merită o paranteză. Într-un oraș cu mulți analfabeți, soluția a fost o convenție de culoare, fără niciun cuvânt scris. Iașul a primit, în 1900, prima lui interfață grafică pentru utilizatori.
Birjarii furioși: ce spune povestea, ce spun istoricii
Legenda urbană vorbește de birjari ieșeni care își opresc trăsurile de-a curmezișul șinelor, pietoni îndemnați să ocolească „trăsura fără cai” și zvonuri despre oameni electrocutați la fiecare colț.
Adevărata bătălie s-a dat la București, în Consiliul Comunal și în presă, cu argumente pe care le vom regăsi, aproape cuvânt cu cuvânt, peste un secol.
Birjarii aveau totuși motive de îngrijorare. Transportul cu tracțiune animală ținea în viață o economie întreagă: fermierii care vindeau ovăz și fân, potcovarii, rotarii, curelarii. În vârful breslei stăteau „muscalii”, birjarii de lux ai Vechiului Regat, membri ai unei secte rusești a scopiților, cunoscuți pentru armăsarii negri, mantalele de catifea și faptul că nu beau alcool și nu fumau. Tramvaiul cu bilet de 15 bani nu le amenința direct clientela aristocratică. Birjarilor de rând, pe rutele deservite de șine, le lua pâinea.
„Ieslea națională” și oamenii „trăsniți”
Rezistența organizată a venit din politică. La București, conservatorii au prezentat tramvaiul electric drept „o calamitate pentru public”, pentru că firele „pot trăsni oameni și animale”, relatează Historia. Al doilea argument era economic. România e țară agricolă, iar cei aproximativ 1.000 de cai folosiți la tramvaiele Capitalei consumau producția țăranilor.
Frica avea și un regulament. Autoritățile au publicat instrucțiuni de prim ajutor pentru cei „trăsniți” de fire: victima se așeza pe spate, i se verifica respirația, i se punea pe frunte o cârpă muiată în apă rece sau cu gheață și i se făcea respirație artificială până la sosirea medicului.
Primarul Capitalei, scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, a răspuns cu imaginea care le lipsea nostalgicilor: caii „încovoiați” care trăgeau vagoanele la deal. El a cerut înlocuirea sistemului „barbar al tracțiunii cu cai” cu tracțiunea „dinamo-electrică”.
Tramvaiul a rămas subiect politic și după ce frica de fire a trecut. În ianuarie 1912, în plin scandal „Afacerea Tramvaiul”, în care fostul primar Vintilă Brătianu era acuzat că deținea ascuns acțiuni la societatea concesionară, sediul Clubului Conservator din București a fost devastat. Guvernul lui P. P. Carp a căzut pe 28 martie 1912, potrivit aceleiași surse.
De la fân la algoritmi
Economistul austriac Joseph Schumpeter a dat fenomenului un nume abia în 1942: distrugere creatoare. O tehnologie nouă desființează meserii vechi și creează altele. Tramvaiul a trimis la pensie o parte din birjari și a inventat meserii care nu existau: vatmani, taxatori, electricieni pentru rețeaua de contact, mecanici pentru motoarele AEG, oameni pentru uzina de lângă Gară.
Economiștii au numit și greșeala birjarilor: iluzia volumului fix de muncă, credința că o mașină ia o bucată dintr-o plăcintă de dimensiune fixă. Teoria descrie corect economia pe termen lung. Birjarul de 50 de ani din 1900 trăia însă pe termen scurt.
Aceeași discuție se poartă acum despre inteligența artificială, cu cifre mai precise. Cercetătorii de la Stanford au constatat că, în Statele Unite, tinerii de 22-25 de ani din meseriile cele mai expuse la AI au o rată de angajare cu 13% mai mică decât colegii lor din domenii mai puțin expuse, iar numărul programatorilor tineri era în iulie 2025 cu aproape 20% sub nivelul din toamna lui 2022, potrivit Adevărul. Dario Amodei, directorul companiei Anthropic, a avertizat că AI ar putea elimina jumătate din posturile de început de carieră.
Protestele au și ele o variantă modernă. În februarie 2025, peste 1.000 de muzicieni, printre care Kate Bush, Paul McCartney, Elton John și Hans Zimmer, au lansat un album fără muzică, doar cu sunetul studiourilor goale, ca protest față de planul guvernului de la Londra de a permite companiilor de AI să folosească opere protejate fără acordul autorilor, a relatat Digi24. Fânul din 1900 se numește azi drept de autor.
Diferența dintre cele două epoci ține de viteză. Birjarii au dispărut în câteva decenii, trecând treptat spre taximetria interbelică. Tinerii programatori de astăzi își văd piața schimbându-se în doi-trei ani.
Monstrul din 1900 se închiriază cu ora
Tramvaiul acuzat că trăsnește oameni și sperie caii a devenit, cu timpul, emblema orașului. Un vagon de epocă restaurat circulă la ocazii speciale și putea fi închiriat, în 2021, cu 133 de euro pe oră. În 2025, Palatul Culturii a găzduit o expoziție dedicată celor 125 de ani de tramvai electric la Iași.
În 1900, argumentul împotriva tramvaiului era fânul țăranilor. În 2025, argumentul împotriva AI este munca oamenilor. Din prima dispută, Iașul a păstrat un vagon verde cu sobă pe cărbuni, pe care îl scoate la plimbare de aniversare. A doua dispută abia a început și nu are încă nici vagonul, nici muzeul.
