Osemintele ultimului domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (1807–1857), vor fi reînhumate în zona centrală a municipiului Iași, pe axa dintre Biserica Sfântul Nicolae Domnesc și Palatul Culturii, decizia punând capăt unei perioade de opt luni de incertitudine. Întregul proces, de la repatrierea rămășițelor din Franța până la realizarea monumentului funerar, a generat un scandal public major, marcat de acuzații de amatorism administrativ, lipsă de transparență financiară și dispute privind valoarea artistică a lucrării. Un demers parlamentar inițiat de deputatul Alexandru Muraru a solicitat intervenția Ministerului Culturii pentru clarificarea situației.
Primarul municipiului Iași, Mihai Chirica, a anunțat recent obținerea avizelor finale din partea comisiilor de specialitate pentru amplasarea mormântului în centrul orașului, abandonând astfel variantele alternative vehiculate anterior, precum zona Copou. Contractul pentru descărcarea arheologică a fost finalizat, estimându-se că reînhumarea oficială va avea loc până la sfârșitul anului curent.
Rămășițele domnitorului – recunoscut pentru reformele sale din administrația, agricultura și învățământul din Moldova – au fost repatriate în noiembrie anul trecut cu onoruri militare. În absența unui amplasament definitiv, acestea au fost adăpostite temporar la Palatul Culturii și, ulterior, la Inspectoratul Județean de Jandarmi Iași, instituție fondată chiar de Grigore Alexandru Ghica în 1850. Situația a culminat în aprilie 2026, când descendenții familiei Ghica, sosiți la Iași pentru inaugurare, au constatat că lucrarea nu este gata, iar locul de veci nu este stabilit.
Acuzații de „amatorism” și lipsă de transparență
Modul în care a fost gestionat proiectul a atras critici vehemente la nivel politic. Deputatul PNL de Iași, Alexandru Muraru, a adresat o interpelare oficială ministrului Culturii, Demeter András István, denunțând „gestionarea haotică” a situației.
În documentul înaintat, Muraru subliniază că repatrierea s-a transformat „dintr-un act de reparație istorică și diplomație culturală într-o cronică a amatorismului și a deciziilor luate în afara cadrelor procedurale și estetice firești”. Parlamentarul a solicitat clarificări privind eludarea unui concurs public național pentru realizarea operei de for public, arătând că „selecția a fost una închisă, iar costurile au fost comunicate trunchiat”.
Conform datelor invocate în interpelare, bugetul gestionat prin Ateneul Național din Iași se ridică la aproximativ 400.000 de lei, acoperind achiziția unui bloc de marmură adus din Grecia și plata drepturilor de autor pentru sculptorii Vladlen Babcinețchi și Lucian Smău. Deputatul atrage atenția asupra riscului unei escaladări a costurilor: „Odată cu realizarea soclului și a amenajărilor peisagistice, estimările arată că devizul final s-ar putea ridica la 500.000 de euro, o sumă exorbitantă angajată fără o dezbatere publică reală.”
Deși sculptura este aproape finalizată în atelier, bugetul de 400.000 de lei nu include fundația și soclul monumental, care ar urma să fie realizate tot din marmură de o firmă de construcții. Raportat la proiecte similare din Iași (precum statuia Regelui Ferdinand din 2017, unde soclul a costat aproape un milion de lei, de trei ori mai mult decât lucrarea din bronz), estimările indică faptul că devizul final al ansamblului funerar Ghica ar putea depăși 500.000 de euro, sumă pentru care nu există încă o alocare bugetară aprobată.
Disputa estetică: Între „diplomație culturală” și „amatorism sinistru”
Dincolo de aspectele financiare, designul monumentului a provocat reacții dure în mediul cultural. Proiectul, care include un înger cu aripi placate cu aur, o coroană din bronz aurit, o sabie-cruce, clepsidre și alte elemente simbolice, a fost criticat pentru redundanță.
În interpelarea sa, deputatul Muraru amintește caracterizarea făcută de fostul președinte al Comisiei Naționale pentru Monumente de For Public (CNMFP), care a descris lucrarea drept un „amatorism sinistru”, o „aroganță anacronică” și un „mimetism al neoclasicului”. „Spațiul public al Iașului nu poate deveni un poligon de încercare pentru lucrări care ignoră rigorile artei monumentale”, a subliniat parlamentarul.
Pavel Șușară, istoric de artă și fost președinte al Comisiei Naționale pentru Monumente de For Public, a catalogat lucrarea, conform ReporterIS, drept o „aroganță anacronică”. „Desuet este cuvântul blând. Cuvântul mai adecvat ar fi un fel de manelizare a neoclasicismului. (…) E un fel de mimetism al neoclasicului cu foarte multe redundanțe, cu foarte multe pleonasme. E foarte confuză compoziția”, a declarat Pavel Șușară.
Răspunsul Ministerului Culturii și decizia privind amplasamentul
Într-un răspuns oficial transmis prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Culturii a clarificat parcursul avizării, precizând că responsabilitatea pentru lucrările de întreținere și punere în valoare a monumentelor de for public revine autorităților locale.
Referitor la amplasament, ministerul a comunicat că avizarea s-a realizat etapizat. Inițial, pe 18 iunie 2026, Comisia Națională pentru Monumente de For Public (CNMFP) a formulat o rezoluție recomandând amplasarea „în vecinătatea bisericii Sf. Nicolae Domnesc, între biserica propriu zisă și zidul Cetății Vechi”. Ulterior, în urma consultărilor locale finalizate, Primăria Iași a solicitat avizul pentru această locație.
Ministerul Culturii a confirmat că, în ședința din 8 iulie 2026, CNMFP „a analizat propunerea proiectului Primăriei Municipiului Iași privind amplasarea monumentului de for public al domnitorului Grigore Alexandru Ghica, a avizat favorabil această propunere și Ministerul Culturii a emis Avizul nr. 14/MFP/2026”.
Cu privire la acuzațiile legate de calitatea artistică și lipsa concursului de soluții, Ministerul a precizat că analizarea concepției artistice intră în atribuțiile sale prin intermediul CNMFP, organism cu rol consultativ format din specialiști în domeniul artelor vizuale și urbanismului. Totuși, documentul oficial evită o evaluare directă a operei, menționând că „celelalte aspecte semnalate prin întrebările dumneavoastră, considerăm că nu intră în sfera responsabilităților și atribuțiilor Ministerului Culturii.”
