Pe 10 mai, statul român marchează oficial Ziua Românității Balcanice. Instituită prin votul Parlamentului României în 2021, această dată este destinată recunoașterii comunităților de aromâni, macedo-români, megleno-români și istro-români. Legea recentă reia o tradiție a statului român, practicată constant între 1906 și 1948, având la bază necesitatea susținerii dialectelor și a culturii comunităților romanofone aflate la sud de Dunăre.
Data de 10 mai are ca fundament un act diplomatic concret. La 10 mai 1905, sultanul Abdul Hamid al II-lea a emis o iradea (decret) prin care populația de limbă romanică aflată pe teritoriul de atunci al Imperiului Otoman a primit statutul oficial de minoritate națională.
Acest document a acordat vlahilor din Balcani dreptul la administrare locală proprie. Totodată, decretul a legiferat funcționarea școlilor și oficierea serviciilor religioase în limba maternă. Obținerea acestui statut a fost rezultatul demersurilor inițiate de Alexandru Emanoil Lahovary, ambasadorul României la Constantinopol, împreună cu diplomatul Gheorghe Derussi.
Pe baza acestui decret, în perioada 1906-1948, guvernele de la București au finanțat sistematic rețeaua educațională, lăcașurile de cult și publicațiile adresate comunităților de aromâni și megleno-români, tratându-le ca parte a spațiului cultural românesc.
Evoluția demografică și asimilarea românilor din Balcani
După destrămarea Imperiului Otoman, teritoriile locuite de aceste comunități au fost integrate în noile state naționale balcanice. În contextul politicilor de omogenizare etnică aplicate pe parcursul secolului XX, drepturile administrative și culturale obținute în 1905 au fost treptat anulate.
Statisticile și rapoartele actuale arată că românii din Balcani sunt supuși unui proces avansat de asimilare. În Grecia, de exemplu, identitatea și limba specifică au fost în mare parte absorbite de cultura majoritară. În schimb, nuclee comunitare cu un grad mai ridicat de conservare identitară se mai regăsesc astăzi în Albania.
Statul român intervine în prezent prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, instituție care finanțează programe menite să sprijine păstrarea identității lingvistice a acestor minorități înrudite și să evidențieze contribuția lor istorică la dezvoltarea României moderne. Argumentul central care leagă populațiile romanofone de la nord și sud de Dunăre este cel lingvistic. Studiile academice de specialitate, precum cele semnate de cercetătorii Anca și Nicolae-Șerban Tanașoca, arată că grupurile cunoscute sub exonimul de vlahi, vlasi sau olachi au aceeași origine cu dacoromânii.
Conform datelor filologice, idiomurile vorbite în Balcani provin din aceeași latină vulgară danubiană. Acestea prezintă un substrat tracic comun antic, influențat ulterior de un substrat vechi grecesc și un superstrat sud-slav.
„Toți străinii care au venit în contact cu romanitatea balcanică au dat reprezentanților ei același nume etnic pe care l-au folosit și pentru desemnarea românilor din vechea Dacie – v(a)lahi, vlasi, olachi. Romanicii din Balcani și-au dat ei înșiși același nume ca și cei din nordul Dunării – lat. Romani, evoluat și diversificat dialectal: armâni, rămăni, rumeri.”
„Îi găsim pe vlahii din Peninsula Balcanică angajați în aceleași îndeletniciri tradiționale ca și vlahii din vechea Dacie, pe care le practică în chip aproape identic”, mai scriu cercetătorii.
„Graiurile lor vădesc pregnant unitatea lor lingvistică originară cu dacoromânii, faptul că și unii, și ceilalți au vorbit neîntrerupt aceeași latină vulgară danubiană, evoluată romanic și diversificată regional, influențată de același substrat tracic, la care s-a adăugat, în aceeași perioadă istorică, influența aceluiași substrat vechi grecesc, precum și înrâurirea aceluiași superstrat sud-slav.”
Aspectul „balcanic” al românei este unitar – susținea Theodor Capidan – din Carpați până în Pind, iar lexicul de bază, fondul principal al vocabularului, este același la dacoromâni și la toți romanicii din Peninsula Balcanică, se mai arată în studiu.
Datele științifice relevă următoarele elemente tehnice:
- Fondul lexical principal: Vocabularul de bază este identic pentru dacoromâni și pentru comunitățile romanice din Peninsula Balcanică.
- Tipologia ocupațională: Vlahii balcanici au păstrat de-a lungul istoriei aceleași îndeletniciri tradiționale cu cele practicate în teritoriul fostei Dacii.
- Încadrarea dialectală: Lingviștii Theodor Capidan și Matilda Caragiu-Marioțeanu au fundamentat științific faptul că aromâna, macedoromâna, meglenoromâna și istroromâna sunt, în mod obiectiv, dialecte istorice ale limbii române, dovedind caracterul unitar al limbii din Carpați până în Pind.
Pe lângă semnificația pentru comunitățile din sud, data de 10 mai reunește alte două evenimente fondatoare ale statului român, devenind o zi cu valoare istorică triplă:
- Ziua Independenței: Ratificarea de către Principele Carol I a Independenței de Stat față de Imperiul Otoman, document adoptat de Parlament pe 9 mai 1877, sub coordonarea lui Mihail Kogălniceanu.
- Ziua Națională a Regalității: Marcarea încoronării lui Carol I pe 10 mai 1881, act prin care Principatele Române au fost ridicate la rangul de Regat.
- Ziua Românității Balcanice: Aniversarea decretului din 1905, care a validat juridic existența minorităților romanofone în Balcani.
