Iașul a ajuns în 2026 fără niciun metru pătrat de stadion nou construit, deși discută despre el de aproape un deceniu. În timp ce Pitești, Oradea, Timișoara sau Constanța au obținut hotărâri de guvern, au semnat contracte și au emis ordine de începere a lucrărilor, proiectul ieșean de 113 milioane de euro pentru stadionul „Regele Ferdinand I”rămâne blocat în sertarele Primăriei, prins între o relocare făcută prea târziu, un litigiu de graniță cu o comună vecină și un credit bancar ale cărui milioane sfârșesc, rând pe rând, în asfaltul altor șantiere.
Un stadion vechi de la 1960 și o promisiune mereu reînnoită
Punctul de plecare al întregii povești este o necesitate reală. Actualul stadion „Emil Alexandrescu” din Copou, inaugurat în 1960, este uzat moral și structural și nu mai răspunde standardelor de siguranță și nici exigențelor competiționale moderne. Pe acest fond, ideea unei arene noi, la standard UEFA categoria a IV-a, revine ciclic pe agenda publică ieșeană.
Nu este, însă, prima oară. Discuțiile despre un stadion nou existau încă din mandatele fostului primar Gheorghe Nichita, dinainte de 2016. Acele proiecte au fost complet abandonate, lăsând în urmă doar documentații clasate — despre care presa locală și chiar actuala administrație recunosc că „s-a ales praful”. Acest precedent a sădit de la început un scepticism public ce avea să marcheze tot ce a urmat.
2018–2020: visul „cartierului smart” de la Moara de Vânt
Odată cu consolidarea administrației conduse de primarul Mihai Chirica, ideea este reînviată și integrată într-un masterplan urbanistic ambițios, centrat pe zona Moara de Vânt, lângă aeroport. Aici, pe un teren viran al municipalității, urma să se ridice primul „cartier smart” al Iașului: viitorul Spital Regional de Urgență, o sală polivalentă de peste 10.000 de locuri inspirată de „coroana Reginei Maria” și noul stadion, toate într-un singur ecosistem.
În acest val de optimism, Primăria semnează contracte pentru proiectul tehnic și achită din bugetul local 3,3 milioane de lei companiei Sigm-Home Project SRL pentru documentația aferentă stadionului — strict pe amplasamentul de la Moara de Vânt. Banii aceștia aveau să devină, peste câțiva ani, simbolul risipei.
2021: „detalii de execuție” și primul blocaj
În 2021, administrația propune Consiliului Local indicatorii tehnico-economici bazați pe studiul de fezabilitate de la Moara de Vânt. Decidenții locali anunță public că proiectul e la nivel de detalii de execuție și că va fi trimis urgent Guvernului pentru includerea în programul național 2021–2027, cu finanțare integrală prin Compania Națională de Investiții (CNI).
Promisiunea nu se materializează. Pe fondul incapacității de a asigura cofinanțările locale și al absenței unei reacții de la nivel guvernamental, proiectul intră într-o lungă perioadă de latență. Este primul dintr-un șir de momente în care anunțul precede, de departe, fapta.
2024: relocarea care invalidează totul
Punctul de cotitură vine în primăvara lui 2024. Printr-o schimbare radicală de strategie, municipalitatea abandonează complet Moara de Vânt și mută viitorul stadion în zona Șes Bahlui – Cicoarei, lângă complexul comercial ERA — același teren pe care s-au desfășurat festivaluri precum „Afterhills”.
Argumentația primarului are o logică tehnică solidă. După predarea unui amplasament de peste 100 de hectare către Ministerul Sănătății pentru Spitalul Regional de Urgență, noi analize de trafic ar fi arătat că suprapunerea unui stadion de 24.000 de locuri, a unei săli de 10.000 de locuri și a unui spital regional în aceeași zonă ar fi dus la colaps rutier. Într-un scenariu de risc cumulat — un seism sau un incendiu în timpul unui meci cu casa închisă — accesul ambulanțelor către spital ar fi devenit, practic, imposibil.
Problema nu este raționamentul, ci momentul. Concluzia că trei obiective uriașe nu încap pe același teren a venit după ce se cheltuiseră 3,3 milioane de lei pe un proiect tehnic croit milimetric pe topografia de la Moara de Vânt. Relocarea a transformat acea documentație în hârtie inutilă. Din iulie–august 2024, Primăria a fost nevoită să relanseze achiziții publice pentru revizuirea proiectului și un nou Plan Urbanistic Zonal, contract atribuit firmei Design Projects Solutions pentru 312.375 de lei, cu termen de patru luni.
Litigiul cu Miroslava: amplasamentul care poate bloca totul la București
Noul teren are însă un viciu de fond. Zona Șes Bahlui este epicentrul unui conflict teritorial istoric între Municipiul Iași și comuna vecină Miroslava.
Primăria Iași a obținut decizii favorabile în instanță și a intabulat peste 111 hectare în domeniul privat, inclusiv cele 45 de hectare destinate bazei sportive. Miroslava însă contestă în continuare și a trimis notificări oficiale prin care cere sistarea demersurilor de elaborare a PUZ-ului, susținând că litigiul de graniță nu este epuizat la toate nivelurile.
Primăria Iași a ignorat somațiile, argumentând că întocmirea studiilor și a PUZ-ului sunt proceduri preliminare care nu ating fondul litigiului de graniță. Numai că pentru CNI orice contestație activă asupra terenului este criteriu eliminatoriu: instituția nu poate prelua un amplasament grevat de incertitudini juridice. Astfel, ambiția de a muta arena pe un teren disputat riscă să o blocheze pe termen nedefinit chiar la nivelul de la care se aștepta finanțarea.
Creditul de la BRD și fondurile „canibalizate”
Cum bugetul local nu poate susține singur o investiție de ~550 de milioane de lei, Consiliul Local a contractat o linie de credit de 150 de milioane de lei de la BRD. Repartizarea inițială era clară: 100 de milioane pentru demararea stadionului, 30 de milioane pentru Bulevardul Poitiers și 20 de milioane pentru Șoseaua Bucium.
Realitatea din teren a măturat acest plan. Cu stadionul împotmolit în reactualizarea studiului de fezabilitate, banii alocați lui au rămas neutilizați. În același timp, șantierele rutiere se prăbușeau în întârzieri: Șoseaua Bucium ajunsese la abia 80% după aproape trei ani, deși fusese asumat un termen de 19 luni, iar Bulevardul Poitiers strangula traficul pe o singură bandă.
Soluția aleasă spune totul despre prioritățile reale. Consiliul Local a redus bugetul stadionului cu 24%, de la 100 la 76 de milioane de lei, redirecționând cele 24 de milioane către cele două șantiere rutiere (14,4 milioane spre Poitiers, 9,6 milioane spre Bucium). Cu alte cuvinte, împrumutul a fost vândut public ca fiind pentru o arenă sportivă, dar a sfârșit ca linie de credit de rezervă pentru a salva asfaltări gestionate deficitar — în timp ce ieșenii rămân cu dobânzile de plătit.
CNI: un dosar care, de fapt, nu există
Coloana vertebrală a finanțării ar fi trebuit să fie integrarea în programul național derulat prin CNI. În realitate, perspectiva e sumbră. Potrivit clarificărilor de la CNI, instituția deține în portofoliu doar nota conceptuală și cererea de finanțare inițială, care au permis trecerea Iașului pe o simplă „listă de sinteză”. Nicio documentație tehnico-economică reactualizată nu a fost depusă — fără ea, este legal imposibilă inițierea hotărârii de guvern pentru aprobarea indicatorilor.
Pe deasupra, climatul bugetar e restrictiv: prin OUG nr. 52/2025 au fost suspendate normele pentru noi proceduri în subprogramul „Săli de sport”, semnal clar că Ministerul Dezvoltării nu va angaja peste 100 de milioane de euro pentru un proiect fără studii complete și încărcat cu litigii.
Cum au reușit alții ce Iașul nu reușește
Comparația națională e necruțătoare. În timp ce Iașul își reface machetele, alte orașe au parcurs birocrația până la capăt:
Lecția e una singură: finanțarea de la București vine direct proporțional cu maturitatea dosarului și absența litigiilor. Pitești și Oradea, orașe cu un potențial economic egal sau inferior Iașului, au reușit pentru că au prezentat dosare complete, terenuri libere de sarcini și consens politic local.
Cazul Constanța adaugă, însă, un avertisment. Acolo, vechiul stadion a fost demolat în 2022, dar execuția noului a întârziat atât de mult încât terenul a devenit un maidan poreclit local „Groapa lui Oatu”. Morala pentru Iași: a obține finanțare sau a demola fără a securiza tehnic noul proiect poate însemna pierderea definitivă a infrastructurii.
Unde se află proiectul în 2026
Bilanțul anului 2026 este al unui blocaj structural pe patru paliere:
- Urbanistic: proiectul e încă în faza de revizuire a studiului de fezabilitate și de elaborare a noului PUZ pentru Șes Bahlui. Până la adoptarea PUZ-ului și intabularea fără litigii a parcelelor, documentația nu atinge maturitatea legală minimă pentru finanțare națională.
- La CNI: fără documentația finală, instituția nu poate declanșa procedura pentru hotărârea de guvern. Proiectul figurează ca simplă declarație de intenție pe o „listă de sinteză”, fără angajamente bugetare.
- Financiar: capacitatea de cofinanțare a scăzut după ce 24 de milioane din fondul stadionului au fost redirecționate spre șantiere rutiere.
- Rutier: funcționalitatea viitoarei arene depinde de centura Uricani – Cicoarei și de drumurile de legătură promise. Fără ele, Șes Bahlui ar repeta exact scenariul de colaps de la Moara de Vânt.
Proiectul Stadionului „Regele Ferdinand I” este, deocamdată, povestea unei guvernări locale reactive, care a decis corect dar prea târziu, a generat litigii pe care le putea evita și a folosit un credit public ca supapă pentru alte urgențe. Argumentele tehnice ale relocării sunt valide; problema este că ele au venit după ce banii fuseseră deja cheltuiți și ceasul birocratic resetat cu cel puțin trei ani.
Până la o rezolvare juridică definitivă a graniței cu Miroslava, finalizarea PUZ-ului și o angajare clară prin hotărâre de guvern, arena rămâne ceea ce critică o întreagă societate civilă: o coroană regală frumos desenată, suspendată deasupra unui oraș care încă așteaptă să o vadă turnată în beton.
