O analiză a infrastructurii sportive publice arată diferențele de abordare între administrația din Iași și modelele europene. În timp ce orașe de dimensiuni similare, precum Geneva, finanțează o rețea de terenuri cu acces gratuit în fiecare cartier, în Iași, sportul de masă pentru copii și adolescenți se desfășoară preponderent pe terenuri private, cu plată. Inițiativa de a deschide curțile școlilor publice în afara orelor de curs, propusă încă din 2017, rămâne neimplementată, limitând accesul gratuit la facilități de bază.
În municipiul Iași, un oraș cu o populație rezidentă estimată la peste 350.000 de locuitori, accesul gratuit la infrastructură sportivă amenajată (terenuri sintetice pentru fotbal, baschet) în interiorul cartierelor este inexistent. Practicarea sportului organizat sau de agrement a devenit o activitate susținută financiar exclusiv de familii, terenurile disponibile fiind fie private, fie situate la periferia orașului (zonele Ștrand și Ciric) și supuse unui regim de închiriere.
O privire comparativă către orașe europene cu profil demografic similar evidențiază o viziune administrativă diferită asupra rolului sportului de masă în societate.
Geneva vs. Iași: Două abordări administrative diferite
Geneva, al doilea oraș ca mărime din Elveția, are o populație de aproximativ 211.000 de locuitori în orașul propriu-zis (și peste jumătate de milion în aglomerarea urbană). Din punct de vedere demografic, este un oraș comparabil cu Iașul.
Politica administrației din Geneva se bazează pe conceptul de „centru sportiv de cartier”. Municipalitatea elvețiană finanțează și întreține o rețea de infrastructură publică (precum centrele Bois-des-Frères, Bout-du-Monde sau Varembé). Aceste facilități includ terenuri de fotbal, terenuri de baschet, piste de atletism și spații pentru antrenament urban, fiind deschise gratuit pentru locuitori. Fiecare proiect major de dezvoltare urbanistică (exemplul eco-cartierului Jonction) include, prin reglementare, crearea de noi spații publice pentru recreere și sport.
În contrast, Primăria Iași nu a dezvoltat în ultimele decenii o rețea de terenuri sportive publice (mini-fotbal, baschet) în cartierele dense (Alexandru cel Bun, Dacia, Tătărași, Nicolina). Spațiile informale folosite în anii ’90 au dispărut în urma dezvoltării imobiliare. Conform specialiștilor în amenajări sportive, costul pentru construirea unui teren sintetic de mini-fotbal, la standarde moderne și dotat cu nocturnă, se ridică la aproximativ 25.000 de euro. La un necesar estimat de 50 de astfel de terenuri distribuite în cartierele ieșene, investiția totală ar fi de 1,25 milioane de euro, sumă pe care administrația locală nu a alocat-o până în prezent.
Impactul asupra performanței: Baza de selecție și rezultatele olimpice
Absența infrastructurii de proximitate generează efecte directe asupra sănătății publice, influențând ratele de sedentarism, dar afectează și piramida sportului de performanță. Antrenorii cluburilor locale atrag constant atenția că baza de selecție s-a redus considerabil, deoarece copiii nu mai au acces la sportul practicat liber, neorganizat, în cartiere.
O comparație a rezultatelor la nivel înalt ilustrează importanța unei strategii naționale fundamentate pe sportul de masă. La Jocurile Olimpice de la Paris 2024:
- Elveția (populație aprox. 8,8 milioane locuitori) a obținut 8 medalii (1 aur, 2 argint, 5 bronz).
- România (populație aprox. 18 milioane locuitori) a obținut 9 medalii (3 aur, 4 argint, 2 bronz).
Deși bilanțul total al medaliilor este similar, Elveția obține aceste rezultate dintr-un bazin demografic la jumătate față de cel al României. Acest randament sportiv este susținut de politica de stat „sport pour tous” (sport pentru toți), care garantează accesul cetățenilor la facilități sportive de proximitate, creând astfel o bază largă pentru selecția viitorilor performeri.
Terenurile școlilor din Iași: 10 ani de blocaj administrativ
În lipsa investițiilor în terenuri noi de cartier, o soluție alternativă, aplicată în alte municipii din România, este utilizarea infrastructurii existente: curțile și terenurile de sport ale școlilor publice. În Iași, de peste 10 ani, aceste terenuri rămân închise publicului în afara orelor de curs, în weekenduri și pe perioada vacanțelor școlare. Directorii unităților de învățământ invocă riscul de vandalism și absența personalului de pază ca principale motive pentru menținerea lacătelor pe porți.
Terenurile de sport din incinta școlilor aparțin domeniului public, fiind proprietatea Primăriei Municipiului Iași, unitățile de învățământ având doar dreptul de administrare. Situația a făcut obiectul mai multor dezbateri în Consiliul Local Iași. Încă din anul 2017, fostul consilier local Răzvan Timofciuc a inițiat un proiect vizând deschiderea și reamenajarea acestor spații.
„Terenurile de sport din incinta şcolilor sunt în proprietatea Primăriei. Adică aparţin comunităţii. Şcolile doar administrează aceste terenuri. Am propus în Consiliul Local ca aceste terenuri să fie deschise pentru a fi folosite de către ieşeni în perioada vacanţelor şi în afara orelor de curs! Evident, mare parte dintre ele arată jalnic şi trebuie de urgenţă reamenajate şi dotate la standarde moderne”, argumenta inițiatorul în anul 2017.
Conform estimărilor de la acea dată, modernizarea unui teren școlar (suprafață sintetică și instalație de nocturnă) ar fi presupus o investiție cuprinsă între 40.000 și 80.000 de euro per unitate.
Deși inițiativa a fost susținută la nivel declarativ, implementarea proiectului nu a avut loc. Până în prezent, Primăria Municipiului Iași nu a formulat un regulament cadru care să permită accesul controlat și sigur al copiilor pe terenurile de sport ale școlilor în timpul liber, menținând un deficit major de spații publice destinate mișcării la nivelul cartierelor.
