Profesorul de științe socio-umane Doru Căstăian, cadru didactic la Galați, a lansat o critică dură la adresa modului în care sistemul de învățământ românesc recompensează performanța la catedră. Într-o intervenție publică, acesta a afirmat că instituțiile educaționale validează cu precădere dascălii care se axează pe o pregătire standardizată pentru examene, ignorându-i pe cei care încearcă să îi educe pe elevi pentru provocările vieții reale.
Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Info Edu”, difuzate de postul de televiziune TVR Info, și au fost preluate de platforma proiectulmerito.ro. Căstăian, care predă la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” și la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, a subliniat că actualul model educațional este axat aproape exclusiv pe obținerea de note. Potrivit acestuia, principalul scop al elevilor în școala românească a ajuns să fie simpla promovare a evaluărilor pentru a-și asigura trecerea la următoarea etapă de studii.
„Problema este lipsa validării instituționale”
Cadrul didactic a explicat că această abordare limitată generează o problemă majoră de validare la nivel de sistem. Deși recunoaște efortul și volumul de muncă al tuturor colegilor săi, Doru Căstăian atrage atenția că școala românească îi favorizează pe cei care oferă soluții prefabricate.
„Asta este problema, că el [profesorul dedicat, n.r.] nu e validat instituțional, că profesorul care vinde trei șabloane și are elevi care reușesc la diverse examene și așa mai departe sunt profesorii validați de sistem. Nu că munca lor ar fi puțină, dar nu despre asta vorbim”, a precizat profesorul gălățean în cadrul emisiunii.
În contrast cu modelul axat pe șabloane și examene, dascălul a vorbit despre eforturile individuale ale profesorilor care își asumă o misiune mai complexă. Căstăian arată că există cadre didactice care refuză să se limiteze la obținerea de note și încearcă să îi pregătească pe copii cu adevărat pentru lumea în care trăim.
Totuși, profesorul avertizează că acești dascăli acționează pe cont propriu, într-un mod pe care îl descrie drept „donquijotesc”. Ei se sprijină strict pe propria conștiință, în lipsa unui suport real din partea sistemului. În viziunea sa, această abordare individualistă și nepreluată la nivel instituțional este falimentară pe termen lung, consecințele acestui eșec sistemic putând fi observate zilnic în societate.
