Într-o relatare transmisă redacției noastre sub semnătura profesoarei de limba engleză Elena Nistor, este adus în atenție un semnal de alarmă privind provocările zilnice cu care se confruntă cadrele didactice în unitățile de învățământ. Autoarea descrie atmosfera dintr-o oră de curs la clasele primare și gimnaziale nu prin prisma complexității materiei, ci ca pe o luptă permanentă pentru menținerea disciplinei și a regulilor elementare de comportament.
Conform mărturiei semnate de Elena Nistor, orele sunt adesea marcate de un nivel ridicat de gălăgie, de elevi care se ridică din bănci fără permisiune, se împing sau manifestă un comportament care îngreunează actul educațional. Cadrul didactic subliniază că, în ciuda efortului depus de profesori pentru a pregăti activități interactive, jocuri sau fișe adaptate, predarea devine o misiune dificilă în lipsa unui sprijin constant și a unor limite impuse din mediul familial.
„Profesorul poate veni pregătit. Poate face jocuri, fișe, activități interactive, poate schimba metode, poate încerca să-i atragă, să-i motiveze, să-i încurajeze. Dar profesorul nu poate învăța în locul copilului. Nu poate scrie în locul lui. Nu poate fi atent în locul lui. Nu poate pune limite în locul familiei. Și, mai ales, nu poate educa singur un copil, într-o clasă de 30, dacă toate regulile de acasă se opresc la ușa școlii”, arată Elena Nistor în mesajul său.
Autoarea punctează că această situație nu reprezintă un incident izolat, ci o realitate cotidiană care îi lasă pe profesori epuizați la finalul orelor de curs. În acest context, mesajul lansează o reflecție amplă asupra modului în care s-a ajuns ca elevii să piardă de vedere importanța respectului, a efortului și a responsabilității în mediul școlar.
Publicația noastră preia acest punct de vedere și lansează o invitație la dezbatere adresată profesorilor și cititorilor, pentru a analiza starea actuală a sistemului de educație și necesitatea reconstruirii unui parteneriat real între școală și familii.
